Pleşcaviţa
pe genunchi
Că
aşa se mănâncă pleşcăviţa, aşezată pe o tipsie mare împrătească şi pusă pe
genunchi.
Nu
pe genunchii tăi, ci a sârboaicei care te iubeşte şi te drăgăleşte, ea rupându-
ţi cu dragoste şi cu mânuţa ei, bucătură cu bucătură ca să te înfrupţi. Şi nu
te va certa nici dacă te pătezi pe cămaşa proaspăt spălată ori ţi-e barba unsă
ca după trei ciolhane, numai o gijă să ai, să nu îţi mânjeşti nădragii că te
pune sârboaică să îi dai jos şi atunci ce te faci?
Că
nu poţi mânca numai în lingerie intimă şi cu cracii goi, că ar râde toată
Sârbia de tine.
Dar
hai să lăsăm parascoveniile şi să trecem la reţeta cea mai simplă şi cea mai
comună a acestei bunătăţi care deja face concurenţă acerbă hamburgherului
americănesc.
Să
iei un kilogram de carne macră de vită, capac de pulpă bunăoară, curăţată de
pieliţe şi vinişoare, lângă ia mai adaugă două sute de grame ce costiţă
prooaspătă de porc, mai grasă ca să fie saft în mâncare şi pudrează cărnurile
cu sare, piper şi boia, după ce le-ai tăiat în bucăţi mari cât o nucă.
Şi
bucăţile astea de cărnuri împreunate le freci bine în mâini, la masezi le baţi
cu pumnii, iar mai apoi le aşezi înghesuite într-un sac de pânză rară, pui
sacul într-o sită iar sita într-un castron, scopul fiind ca din carne să iasă
mustul în exces, dar să nu pierzi din el nici măcar picătură.
Şi
castronul să stea măcar opt ore la gheţărie, adică în frigider, şi de-abia
atunci scoţi carnea din săcui şi o dai prin maşina de tocat cu sită fină.
Iar
carnea tocată vine condimentată din nou, mai gustând, mai după ochi, cu sare,
piper şi boia,
Şi
osteneală mare, trebuie măcar un sfert de oră să frămânţi carnea adăugând o
cantitate de ulei de măsline care să fie jumătate din cantitatea de lichid pe
care au pierdut-o cărnurile la macerat. Când amestecul de cărnuri devine
păstos, legat şi pufos sub mâinile tale, înseamnă că ai isprăvit maiaua, aşa că
las-o la odihnit un sfert de ceas şi hodineşte şi tu, să îţi tragi sufletul,
mai întremându-te cu un pahar de vin sec, care nu alterează gustul, nu răneşte
papilele gustative şi îţi face genunchii să nu mai tremure de oboseală.
Iar
sucul de carne pune-l într-o tigaie pe foc, adaugă în el o ceapă mică dată pe
răzătoare, un căţel de usturoi la fel ras, adaugă o foaie de dafin şi niţel
cimbru şi amestecă în tigaie să se reducă zeama asta într-un sos cu gust
sălbatic şi aspru.
Va
fi sosul dintâi al preşcăviţei.
Acum
ia din carnea tocată şi întocmeşte două mingii perfecte, fiecare de jumătate de
kilogram.
Atât
trebuie să tragă la cântar o plescaviţă.
Şi
unge o tigaie cu puţin ulei de măsline pune cu grijă bila în mijlocul ei şi
apasă uşor cu palma, puţin câte puţin, făcând pauză de zece- cinsprezece
secunde între apăsări, aşa încât carnea să coaguleze în trepte şi să se frigă
de la centru spre margini.
Te
opreşti când ai în tigaie o chiftea groasă cam de un centimetru jumate, fără
crăpături pe margini şi cu suprafaţă uniformă. Mai apasă din când în când cu o
spatulă pe chiftea ca să aibe contact strâns cu tigaia, iar când chifteaua se
desprinde uşor de pe suprafaţa tigăii, întoarce-o cu grijă să se frigă şi pe
partea cealaltă.
Mare
grijă cum potriveşti focul, pleşcaviţa trebuie să fie rumenă pe dinafară,
bălaie ca părul Cosânzenei, iar nu arsă şi cu zgură de tigaie deasupra, iar în
mijloc să aibe saft şi dulce miez mustos.
Şi
când e friptă chifteaua de carne, ia- o cu grijă şi mut-o într-un blid adânc,
toarnă deasupra câteva linguri din sosul cel dintâi, acoperă cu un capac şi
lasă la damf pleşcaviţa să se tempereze în legea ei.
Acum,
dacă te-am învăţat până aici, trebuie să te mai învăţ cum se garniseşte
bunatatea asta.
Pui
în taler un strat de solzişori de ceapă frecată cu sare şi boia, aşezi
chifteaua de carne deasupra, peste ea torni câteva linguri de Ajvar, care este
o pastă făcută din ardei capia copţi pe plită, vinete coapte ca pentru salată,
ulei de măsline, o lingură de miere, una de oţet, sare, piper şi o ciuşcă de
ardei iute.
Grijă
la Ajvar, cantitatea de ardei copt trebuie să fie de trei ori mai mare decât
cea de vinete !!!
Mai
pune peste Pleşcaviţă smântână groasă naturală, nu din cea din cutie de plastic
din galantar, iar alături să ai o salată de varză albă dreasă cu vinegretă,
felii de roşii în sezonul ei şi de castravete acru iarna şi gata.
Ce
carne în chiflă, lângă pleşcaviţa se serveşte lipie caldă ori pâine de ţest cu
coaja castanie şi miez de culoarea fericirii.
Şi încă o dată, grijă să nu te
mânjeşti pe nădragi !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu