Lacrimi

Dragii mei, aşa cum poate vi-aţi dat seama, nu sunt un expert în mânuirea internautică a feisbucului şi a comunicărilor încrucişate. De aceea, astăzi pregătindu-mă să îmi scriu materialul pentru ÎN CUINĂ LA UICA MIHAI http://www.facebook.com/pages/%C3%8En-cuin%C4%83-la-Uica-Mihai/204820736261004 am intrat pe pagina mea cautând postari mai vechi ca sa dau de urma unui prieten care a venit la Timisoara şi mi-a adus Sghinduf. Am dat de o listă imensă cu felicitări de ziua mea (8 noiembrie) am reuşit să număr până la 500 de felicitări scrise pe perete şi m-am oprit înecat în lacrimi. De-abia acuma îmi dau seama că sunt băgat în seamă de atâţia oameni de pe planeta asta, că am atâţia prieteni cum nici nu mi-am imaginat că aş putea avea vre-o dată. Sincer am plâns şi vreau, cu nepriceperea mea internauticească să vă mulţumesc tuturor celor care m-aţi tras de urechi de Sântu Mihai. Să mă credeţi pe cuvânt că am plâns. Cine a făcut internetu ăsta, merită blagoslovit. În viaţa mea n-am avut niciodată atâţia goşti la mine în cuină. Să vă trăiască Dumnezeu şi să vă ţină în palmă ca pe nişte lacrimi dulci ale pământului