Untură rafinată de pui

Plec spre Arad, unde mă aşteaptă o mare încercare !

Împreună cu o echipă de voluntari, am să fac zacuscă din 1.500 de kilograme de legume.

Muncă nu glumă dar şi satisfacţie pe măsură, vom distribui gratis zacusca arădenilor şi sperăm să îşi lingă degetele.

Pe lângă asta, mai avem şi 200 de kilograme de slănină pe care o facem jumere.

Dar delicatesa evenimentului (sunt sigur de asta) va fi pita unsă, adică felii zdravene de pită cu coajă dulce, unse cu o untură specială, frământată cu mirodenii şi garnisită cu ceapă frecată cu sare, piper, boia şi cimbru precum şi cu nişte feliuţe de ardei picant.

Îmi lasă gura apă, sunt de felul meu pofticios şi voi găti ca pentru sufletul meu.

Mai duc cu mine, pentru voluntarii cu care lucrez cot la cot, o specialitate, de fapt două şi mă doare inima că nu am din beşug să dau la toată lumea.

Este vorba de untură rafinată de pui, un produs migălos şi greu de obţinut, la care am să vă dau reţeta acum. Iar pe untura asta întinsă pe pâine, vom picura dulceaţă de ardei iute şi Ajvar, sosul sârbesc care îmi place la nebunie.  Vinul însoţitor la gustarea noastră va fi unul alb, demisec, din podgoriile de la Miniş, un vin nobil, uşor sifonat, cu gust de migdală şi de trai bun. Dar hai să trecem la reţeta unturii de pui:

Untură de pui rafinată

Să iei spinări de pui, gâturi cu piele cu tot, târtiţe şi toate cele ale puiului care au grăsime şi să le pui să fiarbă pe îndelete în oală cu apă cât să le acopere. Tot acolo pune ca pentru supă, rădăcinoase, adică morcov, pătrunjel, păstârnac, ţelină, mai un buchet de verdeaţă, o foaie de dafin, o lingură vârfuită de piper şi sare după gust.

Şi clocoteşte oala la foc moale două ceasuri să fiarbă până şi osul puiului şi să fie moale şi sfărâmicios.

Iar oala după ce s-a răcit, bag-o în frigider şi las-o peste noapte.

A doua zi ea va avea desupra o pojghiţă groasă, galbenă, de untură pe care o aduni cu o spatulă şi o treci într-o cratiţă cu fundul gros. Dedesupt o să îţi rămână o gelatină închegată, pe care poţi să o strecori, să o limpezeşti şi să o transformi în aspic, bun de garnisit orice gustări.

Acum, cratiţa cu untură vine aşezată pe flacără mare şi să amesteci tot timpul în untură cu lingura, repede şi în acelaşi sens. Vei observa cum grăsimea începe să sfârâie, evaporând apa din masa ei şi ţine-o aşa un sfert de ceas până cratiţa e liniştită şi untura se face limpede şi cu ape gălbui.

Poţi să o tragi de pe foc, să adaugi în ea boia, piper râşnit mai mare, puţin curry, un strop de cimbru uscat şi să o dai la rece.

Când s-a închegat untura, o mai frămânţi câteva minute cu lingura ca să prindă un luciu frumos şi dacă simţi nevoia gustând-o să mai adaugi ceva după gustul tău, fă-o.

Iar untura asta pusă în borcan şi păstrată la răcoare, e bună de uns pe pâine de folosit la gătit bucate mai rafinate şi nimic nu e mai bun pe lume.

Eh! exagerez puţin, dar vorba rămâne vorbă...