Piftie (cotoroage) de cocoş

Cotoroage de cocoş

Ehei!
Şi câte o dată trebe să mai dai iama în ale coteţuri şi să iei gâtul la cocoşul ăla care nu mai calcă găinile cum trebuie, fie că l-o ajuns bătrâneaţa, fie că şi-o luat pliscul la purtare şi umblă după păsări venetice.
Şi dacă l-ai şterş de pe lista hoarelor din voreţ(ogradă)să îl grijeşti aşa cum se grijesc paserile într-ale lor. Adică, opărit, jumulit, pârlit la flacără iute şi spălat în trei ape reci.
Şi atunci poţi să îl arunci în oala , mai adăugând trei patru morcovi dulci, o rădăcină de pătrunjăi groasă cât mâna, un sfert de ţelină şi o ceapă mare curăţată de coajă în care ai înfipt 4-5 cuişoare.Asta ca să înmoaie carnea cucoşului, că hoara (pasărea) bătrână se lasă greu la fiert. Şi drept mirodenii să pui doar un căuş de piper boabe şi o căpăţână de usturoi întreagă, pe care o adaugi mai la urmă şi o laşi doar să dea o undă. Aşa o să rămână în zama ta doar damful usturoiului iar nu şi răutatea lui care îţi face rău la stomac.
Şi la foc încet, ca să nu îţi bolborosească oala, laşi cocoşul osândit să fiarbă cam trei ceas.
Şi cînd îi carnea lui moale de cade de pe oase, dai zama prin strecurătoare să îţi rămână curată într-un găvan, şi o dai la rece o noapte şi o zi.
Şi o să vezi că toată untura cocoşului s-a făcut deasupra pojghiţă galbină, împarfumată şi pe aceea o aduni cu lopăţica cu găuri şi o pui de o parte ca să te învăţ ce să faci cu ea.
Iar zama aia o mai încălzeşti şi o strecori de trei ori ca să fie limpede ca lacrima. Şi o mai sărezi, o mai îmbunezi cu mirodenia care îţi place ţie.Fie dafin, fie cimbru sau altceva.
Iar carnea cocoşului dacă ai ales-o de pe oase, o pui în blide adânci şi torni cotoroaga peste ea cu grijă.
Ca să ştii că ti se încheagă la sigur, poţi de la început să adaugi lângă cocoş în oala de fiertură, neşte gheare de pui şi ele grijite, sau să dai putere zămii cu ceva gelatină de la plic.
Şi până spre seară cotoroagele o să se prindă străvezii şi tremurătoare în blidele lor cu parfum ales şi gust de bucată împărătească. Aşa îi place bănăţanului să se arănească.
Iar untura pe care ai luat-o de pe oală, pune-o în tigaie să se frigă să îşi piardă tot lichidul care a mai rămas, adăugând şi boia şi piper râşnit şi usturoi mecit(strivit) şi untura aia să o întingi pe pâine şi să o mănânci drept pomană a cocoşului după ce din cotoroage nu a mai rămas nici măcar fărâmă. Şi Cu un pahar de răchie înainte şi un vin de Tirol după, eşti baş arănit ca un domn.