Se afișează postările cu eticheta Războiul din bucătărie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Războiul din bucătărie. Afișați toate postările

2.06.2011

Războiul din bucătărie

Nemţoaica de nevastă-mea cu furia ei de stăpână peste oale, m-a dat afară din bucătărie, ieri în crucea zilei. I s-a năzărit să gătească ea "ca la mama acasă" lucuri neaoş bănăţene, sătulă fiind de invenţiile mele numite de ea "fără cap şi fără coadă.
 Că apucasem eu să îmi fac o supă arăbească din conservă, cu năut şi costiţă afumată. Dar am avut grijă să păstrez în zeama asta o proporţie onorabilă, adică un bob de năut, o felie de costiţă, un bob de năut, o felie de costiţă, un bob de...
De fapt o zeamă banală,pe care o prepari exact ca pe Supa de fasole cu costiţă, doar că are alt saţ şi arome mult mai bogate.
Dar nemţoaica s-a băgat în priză şi a pregătit un adevărat RĂZBOI AL OALELOR, cu bunătăţi care mai de care.

Am impresia că vrea să mă facă la loc, gras şi cu burtă, că cică mi-ar sta bine. Şi pentru început a făcut supă dintr-un rasol întreg de vită, cu nişte găluşte de gris aşa de pufoase că se topeau în gură.
Eu, ca un nemernic ce sunt, n-am avut răbdare şi am furat rasolul din oală. L-am mâncat pe tot cu hrean ras din oţet şi cu mult piper. Am făcut burta tobă şi am supt şi osul ca un nehalit. M-a alergat nemţoaica prin bucătărie cu lingura de lemn, dar am fost mai deştept şi m-am închis în debara. Cu tot cu os.
Nemţoaica, drept pedeapsă suplimentară a luat oala cu sarmale făcute din piept de porc tocat la mână cu satârul şi învelite în plapumă de costiţă afumată şi a ascuns-o în pivniţă. Dar eu şmecher am pus câinele, pe Roni Cockerul de vânătoare, să ia urma şi mi-a găsit oala din trei mişcări. Am dus-o în pod, lângă lada cu manuscrise vechi şi mi-am râs în barbă.
Mă pregăteam să dau atacul la ultimul fel

O pulpă de miel coaptă la tavă

Având garnitură de cous-cous înecat în unt şi asezonat cu multă verdeaţă.
Dar n-am avut succes, nemţoaica s-a prins de menevra mea şi mi-a ars două cu lingura pe spinare. Păcat că n-am putut să fotografiez dungile care mi-au rămas pe omoplaţi. Ăsta fiind desertul. Ca să o îmbunez, m-am urcat în maşină şi am tras o fugă la magazinul din centru unde tot a sucit şi răsucit ea pe toate părţile o geantă roşie cu sclipici. I-am cumpărat-o lichidându-mi toate economiile, ba chiar am rămas dator cu ceva creiţari până la pensie.
Iar nemţoaica s-a luminat când a văzut cadoul şi m-a luat în braţe şi m-a ţucat ca în tinereaţa noastră de acum treizeci de ani.
Şi mi-a întins masa în sufragerie şi am mai pus lângă bucatele calde şi o sticloanţă de vin roşu cu gust de piersică.
Oh Doamne, acum sunt greu ca un crocodil care a înfulecat un mistreţ şi mă duc să bag cornul în pernă. Iar când mă trezesc, mai trag o tură de bunătăţi, că le are nemţoaica mea cu bucătăria. N-a stat de pomană lângă mine treizeci de ani.