Nesimţitul ăsta de crap, adus de prietenii mei braconieri, avea cam opt kilograme cinstite şi solzii cât moneda de cincizeci de bani.
A fost un chin să îl dezbrac , mai ales că prietenii îmi făceau galerie şi în ciudă de sub nuc, lăfăindu-se într-o răcoare cu aromă de toamnă şi tot îndemnându-se cu şpriţuri reci (vin de Tirol rubiniu demisec, o lacrimă de lămâie, apă minerală direct din izvorul moş Bâzieş.
Iar eu, chinuindu-mă să păstrez constant focul sub discul cel mare şi să priveghez legumele să nu prindă coajă.
Şi uite aşa, am pus pe disc un strat de sare grunjoasă, am trântit crapul făcut lespede deasupra iar pe lângă el, cepe întregi, ardei kapia din grădină şi tomate.
Nu zic, m-am asnuit şi eu cu câteva şpriţuri, fiindcă treaba de fochist fără udătură, seamănă cu munca la galere.
Subliniez că nu am dat nici un fel de mirodenii nice pe domnul crap nice pe ruşinoasele de legume, şi am certat discul cu cârligul de fier ca să nu facă flăcări ci doar strat gros de jeratec.
Uite aşa mi s-a făcut peştele ca pictat cu pensula şi l-am transferat în puiuţul de căldare în care frigem noi de obicei jumări, am pus deasupra legumele curăţate de pieliţe şi trecute prin lama cuţitului, am mai stropit cu ulei, o lecuţă de frâncuşă albă, apă minerală ca să dea gust de fier mâncării, am adăugat piper boabe şi nimic altceva.Iar călăduşa a stat direct pe jăratecul de-acum doar călduţ, un sfert de ceas având deasupra încrucişate beţe de alun cu frunzele pe ele, ca să fie un capac sub care să năduşească mâncarea.
Iar pe grătar aveam deja încă doi crapi cu burţile umplute cu pătrunjel verde, unt aromat cu cimbru şi usturoi, iar sus în bucătărie, mi-a pripit Nemţoaica o mămăligă precum cea oltenească, mai mult păsat şi cir ca să o mănânci cu lingura.
Cam asta a fost bucătăria simplă a zilei de ieri, dar nu despre asta vruiam să vă povestesc.
Aţi văzut cum trece o tornadă prin Arkansas? La Discovery, la televizor adică...
Uite aşa a trecut tornada pe la mine pe sub nuc, nici firişor de os de crap nu a rămas, nu mai zic de vinişorul ăla bun, nemernicii de braconieri au ras totul !!!
Nu mi-a venit să îi bat cu lingura de lemn, fiindcă îmi sunt dulci la suflet şi pe deasupra mi-au lăsat congelatorul plin cu şarani şi lini lucioşi. Şi a mai uitat unul dintre ei (sper să nu citească postarea asta deşi mă cam îndoiesc) un bidon de cinci litri de vişinată- praştină pe care am îngropat-o în grădină------ nu spun unde şi am să o păstrez numai pentru sufleţelul meu.
Că doar merit, măcar atât !
