Toata gasca, cel mai inalt e sotul Doinei, tizul meu Mihai, iar flăcăiaşul e fiul ei, Phillip.
Doina, Iulius,Uica şi Veronica
Mancaii echipei.Nu am fost niciodată un mare fan al bucătăritului prăjituricesc, lăsând-o pe Nemţoaica să se ocupe cu dulciurile de casă. Doar câte o dată mi-am mai vârât nasul prin cremele şi blaturile ei, ca să contribui şi eu oarecum. Dar Nemţoaica m-a alungat dintodeauna, ea cu spiritul ei teutonic, parcă e făcută pentru gramajul cântărit la sânge şi cremele fierte pe îndelete. Vreau să vă spun că e talentată nevasta asta a mea şi face nişte prăjituri mărunte de le mănânci şi cu ochii.
Dar ieri aşa a picat zarul să fac Sarailii, printr-o împrejurare tare ciudată. Vă aduceţi aminte că am strigat eu pe Feisbuuc după ajutor, că aveam nevoie de schinduf, ori sfunduc, ori funduc cum îi mai spune, pentru butoaiele cu varză murată şi iaca doi prieteni din Timsoara unul şi din Reşiţa altul, mi-au sărit în ajutor şi mi-au adus buruiana cu aromă aşa de faină care preface varza acră într-o regină a murăturilor. Şi uite aşa m-am cunoscut cu Doina, o reşiţeancă numai suflet şi inimă, veselă, gureşă şi pe deasupra plină de har bucătăricesc. Şi cum bărbatul ei Mihai, e un apicultor împătimit şi a crescut toată viaţa între stupi, ce mi-a dat în cap mie, că şi îmi era dor de Reşiţa, să fac o emisiune împreună cu ei, unde să gătim cu miere. Şi zis şi făcut, echipa de la TVR Timişoara s-a prezentat în păr la Familia Bociu din Reşiţa pusă pe fapte mari. Am dat o raită pe la stupii pe care Mihai (un bărbat înalt şi vânjos şi cu o voce de bariton grozav de radiofonică) îi îngrijeşte ca pe ochii din cap, am văzut cum hibernează albinele adunate ghem în stup cu matca în mijloc, şi ghemul lor vibrează ca să producă căldură, iar în centrul ghemului oricât de frig e afară, temperatura ajunge la 35 de grade.Ne-am prostit şi mai mult ne-am jucat pe dealurile şi pe drumurile de ţară pietruite de care mi-era dor (locuri în care mergeam la furat cireşe în copilărie), am filmat introducerea şi după aceea ne-am dus să bucătărim. Vera m-a îmbrăcat în turc, prevăzut cu pistol şi iatagan şi uite aşa eu cu Doina, ne-am apucat de am gătit sarailii.
Acum probabil staţi cu sufletul la gură să vă dau reţeta. Iaca Canci, dacă baş vreţi şi vi-e poftă, urmăriţi emisiunea CA LA MAMA ACASĂ de la TVR3, sâmbătă 3 Decembrie la ora 08.300.
Mai interesantă decât reţeta mea poprie, a fost ccea ce ne-au aşezat gazdele la masă.
Mai întîi mi-a dat Mihai albinarul un pahar de pălincă făcută cu propolis, de m-am urcat pe pereţi şi mi-a pierit piuitul trei minute, lucru mai rar la mine. Apoi sora Doinei, Florentina, ne-a rrrupt gura la toţi...
Că a pus pe masă o oală de douăzeci de litri cu fasole cu afumături, da aşa de bună, că mie mi-a venit să mă cazez în oală printre ciolanele afumate. Am mâncat ca un porc trei farfurii. Iar lângă ele, tot din producţia casnică a Florentinei, nişte murături apelpisite, aproape la fel de bune ca cele pe care le fac eu. Gogonele cu bujori, castraveţi tari şiu împroşcători de zeamă, o varză roşie cu inima plină de must, iar pe deasupra de toate o ţuică molcuţă dar cu iz curat de fruct.
Ce mai, ne-am destrăbălat culinar iar lui Doina, Florentina şi Mihai le râdeau ochii. Ei se simţeau bine că ne simţeam noi bine. Iar fiul doinei, Phillip, a pus stăpânire pe sarailii şi le-a declarat monumente cofetăriceşti. Şi mie mi-a crescut sufletul vâzând cum înfulecă băiatul.
Na iaca aşa a fost filmarea de ieri, şi vă las în suspans cu reţeta. Oricum începând din 1 Decembrie o să încep să produc câte 500 de bucăţi pe zi, în piaţa operei din Timişoara unde o să stau toată iarna.
Aşa că vă aştept.
