Este un spaţiu virtual în care sunt adunate aproape o sută de bloguri culinare de top (şi numărul lor este în creştere). Fiecare reţetă, fiecare postare nouă este evidenţiată în topul listei şi ai acces astfel, la tot ce e mai nou în blogosfera culinară.
Mai există o pagină specială AJUTOR CULINAR unde poţi solicita ajutorul unui blogger, atunci când ai nevoie de o reţetă, un sfat, o anumită tehnică sau tehnologie, ori poţi pur şi simplu să stai de vorbă şi să îi necăjeşti pe bloggeri.
Site-ul are deja succes şi presimt că o să crească, noi românii punem mâncarea pe primul loc.
Şi pe al doilea.
Şi pe al treilea.
Şi acum reţeta zilei:
BABIC
Ţuică galbenă de Văleni şi felii de Babic vechi de un an puse pe pâine neagră.
Reţeta cică ar fi fost adusă de grădinarii sârbi şi împământenită la Buzău de acum trei secole şi însăşi Napoleon ar fi degustat şi ar fi rămas vrăjit de gustul său.
Eu personal, nu fac babic decât cine ştie prin ce împrejurare fericită, dar îl am pe Nelu de la Buzău, care îmi face pachet în fiecare iarnă după Sfântul Nicolae.
Şi iată reţeta acestui salam- cârnat minunat şi aţâţător:
- Pulpă de porc degresată 5kg.
- Pulpă de vită degresată 5kg.
- Boia de ardei dulce 300g.
- Boia de ardei iute 100g.
Sare după gust (trebuie ţinut cont că prin deshidratare, gustul sărat al babicului se nuanţează).
Carnea de vită se dă prin maşina de tocat cu sită medie
Carnea de porc se dă prin maşina de tocat cu sită mare.
Se amestecă tocătura cu un pumn de sare şi jumătate din boiaua dulce şi se frământă o jumătate de ceas energic pentru a obţine o masă păstoasă.
Se lasă la odihnit 24 de ore într-o covată neapărat de lemn, acoperită.
Se reia frământatul şi se adaugă restul de boia dulce. Din compoziţia aceasta se formează bulgări rotunzi bine bătuţi de aproximativ jumătate de kilogram şi se lasă la dospit pe scânduri de lemn în spaţiu aerist., pentru minimum 12 ore.
Se reia frământatul şi se potriveşte gustul final cu sare, şi doar un strop de piper râşnit grosier, astfel încât în babic să simţi boabele sparte.
Se formează din nou bulgări care rămân peste noapte la dospit pe poliţe de scândură.
Maţele pentru umplut, sunt intestinele subţiri de viţel (mai greu de procurat) care trebuie foarte bine stoarse de orice urmă de lichid înainte de unplere. Tocătura se introduce în intestin nu cu masina de carne ci cu o pâlnie cu gura largă ajutându-ne de coada unei linguri de lemn ori un făcăleţ. Babicii trebuie să nu fie mai lungi de două palme şi să nu fie îndesaţi. Capetele se leagă strâns şi bine înodat, cu sfoară înmuiată în apă, care prin uscare se stânge şi mai tare.
După umplere, babicii se înţeapă cu un ac de cusut şi apoi se calcă cu sucitorul de tăiţei pentru a se elimina tot aerul din interior. Babicul trebuie să primească o formă plată în secţiune şi să aibe deja o consistenţă tare.
Acum urmează partea cea mai grea, timp de cinci zile babicul se ţine la presat.
Nu e greu să vă închipuiţi o presă, două scânduri sănătoase de stejar cu bolovani grei de râu deasupra. În fiecare zi, întoarceţi scândurile de pe o parte pe alta, întoarceţi şi babicii şi sporiţi numărul de bolovani.
Scopul este să eliminăm aerul şi eventualele urme de lichid.
În ultima zi daţi babicul la fum rece doar pentru trei ceasuri, apoi înfăşuraţi fiecare bucată în pânză de sac ori tifon şi păstraţi-l atârnat într-un loc aerist şi cu temperatură constantă. Ideal e podul, dar merge şi în balconul de la bloc.
După câteva săptămâni te poţi apuca să-l hărtăneşti (nu uita de ţuică) şi îţi garantez că o să-l dai gata în câteva zile...
Că e minune de cârnato-salam !
