PE LA PĂCURARII DE LA OI

Tot mă ameninţau ai mei când mi-au pus ghiozdan în spinare şi m-au trimis să învăţ ale buchii şi socoteala pe numărătoare, că dacă nu mă ţin de învăţătură şi de poala învăţătoarei pe care să o socotesc drept mama mea de schimb, o să mă trimită drept în crucea muntelui să mă fac păcurar la oi. Că Tata aşa credea că nu există pedeapsă mai mare decât să stai să te târnoseşti în stână printre oi şi măgarii cu ciuf, mereu cu frica în sân că vine lupul să îţi fure din mieluţi, ori ursoaica a bătrână se va sufulca să îţi întoarcă stâna pe dos cu câini cu tot. Dar eu râdeam în barbă şi nu mă uitam numai în pământ ca să nu mă vadă Tata cum îmi steclesc ochii. Că io fusesem peste vară cu Taica pe muntele Gugu la baciu Jurchelea de la Târnova şi o săptămână întreagă am hălăduit cu turmele prin ale ponoare şi văi cu iarba grasă ca seul oii. Şi Doamne că aşa mi-o plăcut la târlă că aş fi aruncat din prima ghiozdanul, să mă fac păcurar. Avea baciu Jurchelea şi un ucenic în ale păcurăritului numai cu trei ani mai vrâstnic decât mine şi era un băiat aşa zglobiu şi deschis la inimă, că una-două ne-am făcut preceni la toartă. Şi cum era într-o duminică pe la nămiezi, mi-o croit el cu un briceguţ o fluieră din lemn de sânger şi baş că m-o învăţat şi un început din Doina Oilor. Şi când am prins-o binişor am îndrăznit să o îngân să mă audă Taica. Şi nici n-am doinit eu bine două măsuri şi o dată l-am văzut pe Taica cum se zburleşte şi se împăroşează şi numai ce am văzut cum păru acela al lui alb ca laptele din cantă, se face negru-corb, şi toate zbârciturile din obraz i se netezesc şi spinarea o dată i s-a îndreptat şi s-a făcut Taica al meu un flăcău de jurai ca nu mai e el. Numai ochii păstrau lumina ai verde ca să îl cunosc şi s-a ridicat Taica în picioare de la foc şi m-a luat în braţe şi m-a ţucat drept în frunce şi am văzut că lăcrăma. Şi mi-o spus „Ţucuţ gura ta nepoace, că mi-ai adus amince că mi-s om iar nu cârpă şi să mă bată cucu dacă la prima penzie nu îţi cumpăr torogoată să te faci doinaş ca Luţă Ioviţă şi Luca Novac.
Şi atunci s-o sculat uica Jurchelea de pe poclatul lui şi mi-o luat fluiera încă crudă dintre degete şi când a început să sufle în ea, parcă ai zis că fluiera îi făcută din miere. Şi o doinit toată a oilor şi după aia a început să îi zică un brâu pe picior şi numai o dată s-or adunat toţi păcurarii şi s-or prins de umere şi or început să bată ţarina cu călcăiele, de munţii parcă or prins să tremure. Şi or jucat brâul aşa de maistor că nici vântul nu a mai bătut şi am văzut berbecii în tumă tropotind şi apa în canta ei jucând în bolboroase. Şi o dată s-a făcut lumină în crugul cerului, or mi s-o părut numai mie, şi s-au ivit după vârful Gugu şi soarele şi luna dimpreună şi dacă te uitai bine vedeai că joacă brâul pe picior.
Aşa că, dacă mă condamna tata să mă fac păcurari, mă duceam de voie bună şi cu voie bună. Numai că l-aş fi rugat să îmi cumpere briceguţ, ca să am cu ce să îmi cioplesc fluieră.

Jumere păcurăreşti

                                                         - petru şase păcurari osteniţi de brâu-

Vezi că ouăle, atunci când eşti la stână, sunt bucătură scumpă, că nu prea se prăsesc găinile la munte şi atunci, baciul le ţine atârnate în straiţa de la capul patului şi când e vorba de făcut jumere, caută în straiţă ca al zgârcit din poveste.
Şi iaca să vă spun cum se întocmeşte jumara de cu seară a baciului păcurar.
Scoţi din podrum:
Şase cepe mari, câte una de căciulă
O kilă de caş proaspăt din canta de cu seară
Neşte ceva clisă de porc tăiată mărunt- mărunt
Două ouă din straiţa baciului
Doi pumni de mălai necernut
O cănuţă mică de zerul caşului
Sare grunjoasă din care linge oaia
Şi altă ceva nimic.
Şi caşul îl zdrobeşti în pumn, fărâme-fărâme şi îl pui în ceaunul fără nimic unsoare. Şi caşul la foc, va lăsa untul lui drept grăsime. Şi să arunci acolo clisă tăiată mărunt şi să fii cu băgare de seamă că untul oii şi untura porcului să se îmbine frăţeşte. Atunci să pui ceapa tăiată cu briceguţul şi amestecând într-una o să vezi că toată călitura asta, vrea să se prindă coajă pe fundul ceaunului. Atunci să pui zerul ca să dea o ţâră de clocot şi fuga să arunci în fiertură mălaiul. Şi acum să vezi osteneală din făcăleţ, că trebe să amesteci necontenit amestecul ăsta untos. Şi când vezi că începe iar să prindă cheag, tragi ceunul de pe flacără şi de buza lui unsuroasă, spargi ouăle şi le arunci înăuntru. Şi iar mesteci vârtos şi când s-a închegat jumara, scoţi în taier (farfurie) şi întinzi în ea cu coleaşa rece care a rămas de la prânz. Şi să te ţie Domnul în putere, ca după aia să-i tragi un brâu pe picior.