Meniu aniversar

În crucea nopţii care a trecut (am stat treaz ca un cuc), la ora trei, s-au împlinit cincizecişase de ani de când mama m-a tras din pântecul ei şi m-a adus la lumină.
Şi am stat treaz aşteptând să văd dacă trec arhanghelii pe uliţă, să îmi bată în ferestre...
Dar n-au trecut...
Eh! O să vină astăzi sigurat, că doar sunt de-al lor şi nu mă uită în nici un an, cred că s-au dus primaş- dată la Regele Mihai, că acolo e palat cu marmură şi stucaturi, iar masa e una de Curte, iar nu "de curte" ca la mine. Plus că regele e bătrân tare şi cine ştie dacă mai apucă şi la anul.
Dar am să îi las ţuţ astăzi punându-le pe masă bucate nu de cele Hohenţollereşti ci de pe vremea lui Dragoş, Vlad şi Pavel Chinezu, ca să vadă că nici regele-regilor, nu trăieşte ca mine.

Am fiert de ieri o piftie galbenă ca inima mierii din şase picioare de porc, o jumătate de căpăţână de godac, iar separat am fript doi muşchiuleţi de porc în tavă.
Şi mi-a turnat Nemţoaica piftia în tăvi înalte de cozonac, peste toate cărnurile astea tăiate făşii, amestecate cu rondele de castraveciori marinaţi, ouă de prepeliţă şi cubuleţe de jambon vechi de un an.Şi tăvile răsturnate pe platouri, au dat ca prin minune o piftie transparentă cu suflet marmorat, iar lângă ele am mai pus aspic tocat şi am închipuit floricele din frişcă amestecată cu sare, piper, hrean şi pulpă de lămâie.
Aperitiv cu care te poţi sătura o zi întreagă.

Zeama de pus în blidele musafirilor, e una fiartă dintr-un sfert de piept de viţel, cu oase de la genunchi sparte, cu multe grinţaiguri, adică o supă ca în Banat, în care după amiază o să torn găluşte de gris mari cât pumnul.

Iar friptura e de pui, adică doi cocoşei grei ca plumbul, umpluţi în pântec cu ficăţei perpeliţi la tigaie, iarăşi ouă de prepeliţă fierte (am multe şi vreau să scap de ele), feliuţe de jambon şi mirodenii verzi.
Nu am făcut garnitură la mâncarea asta, o să torn o mămăligă la moment, murături pe deasupra şi pentru cine vrea, salată de praz şi ţelină.

Prăjituri nu am, bănui eu că Nemţoaica a dat cuiva să îmi coacă ceva, dar mă las surprins, orice ar fi.

Numai un lucru mă mistuie şi mă mâhneşte, n-am nimic de băut în casă, nici strop, nici licăr şi dacă or veni arhanghelii, nu am ce să le dau de udătură şi cu ce să închin drept mulţămire.
Dar poate aduc ei ceva la subsioara aripii...