Anunţ

Da, vine o vreme, spun vânătorii când îţi atârni puşca în cui şi începi să spui poveşti vânătoreşti.
Şi iată, a venit şi la mine vremea să agăţ ceaunele cele mari într-un cui înfipt în sufletul meu.
Am avut două experienţe triste, FESTIVALUL PAPRICAŞULUI unde mi-a plouat o zi întreagă în tigăi şi căldări, m-am îmbolnăvit de o viroză năzdrăvană şi am avut o pierdere de câteva zeci de milioane.
Iar a doua TOAMNA GUGULANILOR, un festival de cinci zile, unde vântul ne-a rupt două corturi, am mai adăugat la pierdere încă vreo douăzeci de milioane, bandiţii mi-au furat trei jamboane de porc de cam douăşpe kilograme bucata, o mulţime de cărţi şi murături.
Iar ploaia din ultima zi, m-a trântit în braţele virozelor din nou.
Aşa că, cu durere în suflet şi cu regretul celor aproape optesprezece ani petrecuţi prin târguri, festivaluri, rugi şi nedei, am luat hotărârea, de comun acord cu Nemţoaica, să pun sculele în pivniţă până mă hotărăsc ce fac cu ele şi de azi înainte nu voi mai găti în aer liber. Slavă domnului, am de gătit la televiziune, la chefuri şi petreceri, iar la mine în bucătărie mă pot juca bucătăreşte cât vreau.
Sunt sigur că nimeni nu o să îmi simtă lipsa, sunt pline pieţele şi târgurie de moştenitori de-ai mei care încearcă şi vor reuşi.
Numai că o să îmi fie cam ciudat să mă duc la braţ cu Nemţoaică să colind prin serbările astea în calitate de client,consumator ori musafir.
ŞI chiar mai ciudat să mănânc din mâna altuia, fiindcă de obicei nu fac asta, decât cu mare greutate şi numai dacă îl ştiu pe bucătar cu epoleţi pe umăr.
Dar eh ! orice învăţ are şi un dezvăţ !!!