Salată de leurdă

Primăvara asta are colţi de jder şi muşcă al naibii. Un pui de gripă m-a trânit câteva zile la pat şi iaca-tă m-am vindecat numai cu vitamine (adică vin roşu de butuc, leurdă, urzici şi carne de curcan fiartă în oala minune). Nu mai spun că am mâncat o tonă de citrice şi am beut apă câte trei litri pe zi, că deshidratarea este cel mai periculos duşman al omului.

Dar hai să o lăsăm naibii de gripă şi să ne băgăm un piculeţ în bucătărie ca să ne jucăm de-a leurda.

Şi uite aşa, închipuiţi o salată apelpisită pe care să o mâncaţi cu găvanul şi cu toptanul.

Ia o aripă de curcan şi fierbe-o în apă minţită cu un strop de vin alb, boabe de piper, coriandru şi un stropişor de sare, până pică toată carnea de pe oase, apoi sfâşi-o în bucăţi şi las-o să se răcească.

Răcită bine, amestec-o cu o cantitate de trei ori mai mare de leurdă, spălată bine şi ruptă în mâini, mai adaugă un morcov crud ras pe răzătoarea cea mai fină, aşijderea o rădăcină de pătrunjel şi nu îţi mai rămâne decât să încropeşti sosul: trei linguri de ulei de măsline, o lingură de zeamă de lămâie, o linguriţăd e hrean ras, sare, piper, puţin pătrunjel tocat. Mai adaugă şi două linguri din zeama în care a fiert carnea că are saft şi putere. Bate-le bine cu furculiţa şi amestecă dimpreună toate cele. Pâine proaspătă, o stacană de vin rubiniu şi asta e.

Gripa gripelor să vină şi n-ai nici o taină.