Între Valentin şi Dragobete

A tras o ploaie zdravănă toată noaptea şi am auzit burlanele susurând după multe luni de linişte albă cu cristale. Iar în dimineaţa asta am găsit cerul mohorât ca un cowboy, căruia indienii i-au furat peste noapte calul cu tot cu şa.

Am un gust de cenuşă în gură şi mă gândesc cu groază că trebuie să plec prin noroaie la piaţă să cumpăr de-ale gurii. Ce bine ar fi dacă ne-am dezvăţa de mâncare.
Cum ar arăta oamenii dacă dimineaţa pentru un sfert de ceas şi-ar scoate din abdomen un ştecher cu prelungitor şi ar rămâne conectaţi la priză pentru reîncărcare. Oameni electrici.
Vorbesc prostii… fără mâncare, viaţa nu ar avea nici un saft. Să nu credeţi că aş fi robul burdihanului, deşi nici departe nu sunt. Dar viaţa între cratiţă şi tigaie are un farmec al ei de care nu vreau să mă dezbar. Simt întodeauna privind mesele de piatră din piaţă ori galantarele prăvăliilor, combinaţii de gusturi supt limbă şi armonii pe care niciunde altundeva nu le pot găsi.
Răsuflu un pic şi mă duc să umplu coşniţa. Măcar am galoşi ca lumea şi o pălărie de muşama prin care ploaia nu trece.
După ce isprăvesc cu târguielile o să revin să vă scriu ce pun astăzi la fiert în oale. O să fie dezmăţ ca în fiecare weekend.
PRIN PLOAIE…PRIN PLOAIE…PRIN PLOAIEEEEE….
Am revenit ud ca un şobolan de canal, dar fericit şi cu coşniţa plină. S-au dus naibii şi ultimii leuţi din pensie. Mâine o să beau pe datorie de la Duchean. Dacă mi-o mai da, că am şapte linii deja la caiet. Nu-i bai, că Luni vine penzia aialaltă, cu cinsprezece la sută mai mică. Trag ăştia la cântar, ca la piaţă.
Ce o să gătesc astăzi ?
Păi să vă spun, este o babă de la Prigor, care mai vine câte o dată cu tot felul de grinţaiguri la piaţă. Şi are baba o metodă de conservare a frunzelor de viţă pe care n-o spune la nimeni. Întâi le afumă cu fum rece, după aceea le face sul şi le aşează în borcane umplute cu o saramură din vin şi hrean ras. Nebunie nu altceva.
Aşa că v-aţi prins că o să fac sarmale în foi de viţă.
Iar umplutura lor va fi din piept de pui, nucă pisată cu sucitorul pe planşeta de tăiţei iar în loc de orez o să pun arpacaş mai întâi înflorit în lapte.
Un sos gros de smântână făcăluit cu vin alb şi o lingură de făină, mărar mult ca să dea aromă primăvăratecă şi lângă ele mămăligă caldă.
Mai rămâne de la pui aripioara şi copanul, câte una de căciulă şi amde gând să le fac mexicăneşte, cu un sos iute din borcanele puse la păstru astă- toamnă. Pastă de gogoşar, pastă de roşii, ardeii iuţi scoşi cu furculiţa din oţet, o lingură de pastă de vinete coapte cu usturoi care normal sunt pregătite pentru salată, treizeci de kugle de arpagic fiindcă am podul plin de el şi şi la sfârşit o conservă întreagă de fasole roşie. Bălmăjeală de mâncare luată împrumut de pe Internet. Dar dacă pui dafin şi cimbru şi mai un strop de tarhon, iese aproape mâncabilă.
Şi acuma ţineţi-vă bine, o să coc un tort cu trei etaje, ultimul fiind o inimă îmbrăcată în jeleu roşu căruia o să-i dau aromă cu afinată din damijon. Cine mănâncă din ea, pulbere se face. Şi am să încerc şi noua trusă de ornat, are treizeci de duze şi o să umplu casa de frişcă.
M-a cuprins nebunia jucăriilor bucătăriceşti la bătrâneţe. Dar ce să-i faci, am hotărât să fac Nemţoaicei un cadou la mijloc între Valentin şi Dragobete, ca să se vadă că nu ţin nici cu unii nici cu alţii. Şi trebuie să se mulţumească cu torta, că bani de alte cele nu mai am.
Doar vi-am spus că sunt dator vândut la Duchean.