Acuma, nu că am fi noi cu nasul pe sus şi plini de nesimţirea orgolioasă a patriotismului local considerând Timişoara a fi Buricul Universului (sau măcar a României) dar vorba că "Tot Banatu-i fruncea" este atât de adevărată că nici nu mai suferă comentariu.
Ieri, am stat la taclale pentru o jumătate de ceas cu un om ajuns în preajma mea prin nu mai ştiu ce conjunctură. Un personaj plin de bun simţ, cu figură blajină şi vorbă dulce. Am băut împreună ceva bere (cred că vreo patru de căciulă) şi am "givănit" aşa cum fac doi bănăţeni cumsecade. Omul avea ştaif şi am înţeles că era filozof gnostic şi preda la universitate nu ştiu ce cursuri de sociologie aplicată. Chestii despre cum oamenii pot fi cântăriţi de la distanţă în cugetul lor şi puşi pe hârtie supt formă de cifre. Mi se pare interesant să iei oamenii şi să-i faci şiruri aritmetice. Ştiu eu câţiva prieteni de-ai mei care ar merita făcuţi zero. În direcţia asta, eu aş fi precis un zece.
Ei şi bând cu omul, se numea Calistrat şi mirosea a colonie fină, am fost dat peste cap de o afirmaţie a sa.
Săptămâna nu are şapte zile, spunea Calistrat şi toate calendarele sunt greşite până în măduva lor. A cercetat izvoare istorice de prima mână, citind pergamente vechi prin toate bibliotecile lumii şi a ajuns la concluzia că din Vechiul Testament lipseşte un paagraf esenţial, pe care el l-a reconstituit. Şi din asta reieşea cu precizie milimetrică şi fără putinţă de tăgadă, că Dumnezeu făcuse lumea nu în şapte zile ci în opt.
Ei nu, l-am replicat eu mirat, şi ce a făcut Domnul în a opta zi?
Calistrat s-a uitat lung în ochii mei, a dat ultima halbă peste cap, s-a ridicat în picioare şi solemn şi-a încheiat nasturii de la jachetă.
În cea de-a opta zi a spus el, ridicând barba cu măreţie, Dumnezeu i-a făcut pe Bănăţeni... după chipul şi asemănarea lui.
Şi a plecat fără să îşi plătească partea de băutură, lăsându-mă buş-be. Adică cu gura căscată.
Când m-am întors acasă, am găsit-o pe Nemţoaica de nevastă-mea făcând tiv cu acul la o pereche de nădragi.
Ia lasă lucur, femeie, i-am spus şi du-te aprinde focurile să punem masă mare, că astăzi e sărbătoare.Bem, mâncăm şi ne veselim.
Ce sărbătoarea, a spus ea căutând în calendat un semn roşu.
Nu mai căuta acolo muiere, că e greşit. Astăzi e ziua a opta a săptămânii, ziua în care ne-a făcut Dumnezeu pe noi. Mă duc să tai o găină mai grasă ca să ne îmbucurăm sufletele.
Şi acum vă dau reţeta unei mâncări a Bănăţanului în a opta zi.
Zamă albă de găină
Pe găină nu trebuie să o chinui, că e şi ea suflet. Dacă eşti milos de felul tău, nu te apuca să tai pasăre, lasă treaba asta unui om cu sânge rece şi apucături de măcelar. Iar găina se taie cel mai bine cu toporul pe butucul de spart lemne. Harşt! o dată şi cu ea la opărit. Şi dăcă o cureţi bine şi o grijeşti şi o faci să fie culoarea ei ca un pergament de papirus din vechime, o pui să fiarbă în oală cu multă apă, dimpreună cu pipota, ficăţeii şi inima ei. Şi adaogi doar sare şi o linguriţă de boabe de piper. Focul să meargă încet şi vezi când începe să facă spumă de la sângele ei, deasupra, să nu dai cu paleta să arunci spuma aia că acolo e proteina şi dulceaţa păsării. Lasă să fiarbă în legea ei cam un ceas de vreme şi tu să iei doi morcovi, o felie zdravănă de ţelină şi două cepe mari cât genunchiul nevestei. Şi pe toate să le tai mărunt şi să le tragi la tigaie cu ulei. Când se fac ele sticloase, le pui în oală alături de găină şi mai clocoteşti o jumătate de ceas. Acuma trebuie neapărat să ai o mână zdravănă de bureţi uscaţi ori proaspeţi pe care felii, să îi arunci în oală. Şi două linguri de orez spălat şi limpezit. Iar pe găină să o scoţi o dată din oală şi să o rupi în bucăţi pe la încheieturile oaselor. O pui înapoi în oală, mai dai gust din sare şi piper şi acuma faci dresătura pentru zeamă.
Freci patru ouă cu patru linguri de smântănă, un sfert de litru de lapte şi oţet curat de vin.
Şi oala trasă de pe focul ei trebuie să mai piardă din căldură ca să nu ţi se închege dresătura. Şi adaugi pici cu pic învârtind în oală, până fiertura îşi schimbă culoarea şi se face alb-aurie cu bani de grăsime pe deasupra. Mai trebuie doar să pui o linguriţă de hrean ras în ea şi mult leuştean tocat. Iar în blid, înainte de a turna ciorba mai pune un ou crud care o să se închege de la fierbinţeală şi două linguri de smântănâ. Şi înainte de a începe să îmbuci, fă-ţi o cruce mare şi mulţumeşte Domnului că a făcut şi ziua a opta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu