De trei ori pui

Prietenul Vasi mi-a adus astăzi de dimineaţă treizeci de pui de găină de o zi, să îi creştem în întovărăşire, câte cinsprezece de fiecare. Tot el a adus hrănitoare, furaje, adăpătoare şi medicamente. Nici nu m-a întrebat ceva, doar a adus puii şi mi i-a lăsat în hol. Erau zgribuliţi şi pe jumătate morţi. Acuma, găini şi păsări am crescut eu, câte o dată aveam şi patru sute, dar la pui de o zi nu m-am băgat fiindcă ştiu că îs migăloşi, plini de pretenţii şi îţi mor pe capete. Dar nemaiavând încotro, m-am vârât repede cu capul în internet, am citit tot ce se putea despre creşterea şi întreţinerea lor şi apoi am tras aer în piept. Dar până să mă dumiresc eu de la cei învăţaţi că ce şi cum, zece pui au dat ortul popii şi s-au întors cu picioruşele în sus. Aşa mi s-a strâns inima şi aproape că m-a cuprins disperarea că moartea mi-a bătut la uşa puilor. N-am mai ţinut cont de sfaturi şi am făcut ca în copilărie când creştea maica mea pui supt cuptor. Am aruncat toate hârţoagele dintr-o ladă aflată în gura podului, am pus-o lângă teracota pe care am înfundat-o cu lemne până în buza de sus, am căptuşit-o cu două paltoane vechi şi am băgat puii acolo şi înveliţi cu oscurteică de blană. Iar pe cei morţi i-am luat în sân jumătate eu, jumătate nemţoaica de nevastă-mea şi ce să vezi că au început să piuie în sânurile noastre şi au înviat. În afară de doi care nu mai. Şi i-am luat cu inima strânsă şi i-am pus pe un raft de la bibliotecă. Şi în timp ce ne ocupam noi de pui, să le fixăm temperatura, să mai suflăm peste cei amorţiţi, să umplem hrănitoarea şi adăpătoarea, ce să vezi că încep cărţile din bibliotecă să piuie. Înviaseră cei doi pui declaraţi morţi de tot şi acum stăteau blegi pe o culegere de reţete vegetariene. I-a luat nevast-mea şi le-a turnat apă în cioculeţe cu pipeta şi i-a mai cazat un sfert de oră în sân, până au dat singuri semne că vor să îi sară din sutien. Atunci le-a făcut semne cu markerul de scris pe DVD-uri şi le-a dat drumul printre fraţii lor. Ce ai făcut ? am întrebat-o. I-am însemnat a zis nemţoaica fiincă ăştia-s copii mei şi o să am grijă de ei şi o să-i ţiu până ajung cocoşi bătrâni şi nu o să ţi-i dau niciodată să-i bagi în oală. Aha am zis eu, păi soarta asta o să o aibă toţi, fiincă o să mă înprietenesc cu ei şi n-o să-i gătesc, fiindcă la noi în Bnat nu-i moda să îţi mănânci prietenii, ci doar colegii de serviciu.

Dar hai să lăsăm puii să doarmă în lada lor lângă teracotă şi să vă spun cum mâncam noi puii de şase săptămâni când era curtea plină de ei.

Pui în trei feluri

La şase săptămâni dacă îs bine grijiţi, puii trec de un kil. (hai opt sute de grame) Poţi să îi mănânci cu tot cu os şi nu au grăsime decât de-un strop pe pipotă şi la târtiţă.
Aşa că taie patru bucăţi, grijeşte-i bine, ciupeliţi, pârliţi şi opăriţi si scoate-le cele de scos de prin ei. Gâturile, aripile, capetele, ghearele şi spinările o să meargă la o ciorbiţă pe care să o faci cu toate legumele tocate mărunt, mai mici decât măseaua furnicii şi călite în ulei. Trebuie neapărat să ai o verzitură, spanac, drăgăvei sau măcriş ca să fiarbă lângă pui şi vre-o doi cartofi tăiaţi în patru. Şi mai fă trenţe din două ouă bătute cu lapte rece şi turnate în zeama clocotită. Dacă vrei cu smântână bine, dacă nu, nu. Pipotele, ficăţeii şi inimile, să le cureţi bine să le clăteşti de trei ori cu apă rece să le ştergi cu un ştergar şi să le pui într-un ceunel mai mic unde ai călit ceapă verde şi usturoi verde. Să le tragi puţin să prindă culoare apoi să pui sâmburi de nucă trecuţi prin cuptor, mirodenii, sare şi un pahar de vin. Şi clocoteşte bine fiertura până se face ca un ostropel. Să nu pui bulion că se face pipota beton. Toarnă obligatoriu smântână şi boia iute ca să fie picant şi ăsta va fi aperitivul cald, servit cu mămăligă şi salată de păpădie.
Ciorba estimp e în oala ei şi îşi amestecă aromele, iar din pulpe şi pieptul de pui să întocmeşti o ciulama cu rântaş de făină şi iarăşi smântână. Dar avem noi un rântaş aici în Banat care se face din unt curat, făină, chimion şi un polonic din zeama ciorbei în care au fiert puii. Iar la rântaş călim separat ceapa şi rumenim tot separat puii. Şi le amestecăm la urmă şi le mai fierbem strajnic. Dar gustul principal să fie de chimion şi de piper stins cu smântână. Şi carnea să se desfacă în sosul ăsta desfătător în nişte şuviţe dulci după care să alergi ca un bezmetic cu furculiţa. Şi merg astea toate grozav cu un şpriţ scos cu sfoara din fântână, vin sec şi apă de Buziaş.