Schmoren de la pemi

Toată bucuria primăverii abia încropite, mi-a luat-o iarăşi iarna în braţele ei de nea. A coborât o nisnsoare ca făina din ceruri şi m-a scos afară în târnaţ cu mătura şi lopata cea mare. Am trecut şi pe la ghioceii din grădină. I-am găsit veseli şi tihniţi, scoţând limba la fulgii de nea. Şi mai aveau tovărăşie şi nişte urzici obraznice care au dat mugur în patru frunze. Cred că după ce trece zloata, am să le culeg pre dânsele şi am să le arestez în oală, doar frecate cu făină de mălai şi bine usturoiate, că aşa li se cuvine, să sufere. Şi deasupra lor am să scurg oloiul în care o să frig drept garnitură, ceva felii de costiţă afumată şi bucătoaia de cârnaţ de oaie pe care am furat-o de la un precen din cămară, cu ştirea lui bineînţeles, că şi el mi-a furat mie din cârnaţul de mistreţ. Şi vă zic de zăpada de astă noapte, că nu m-a prăbuşit iară în butoiul cu tristeţe, fiindcă am găsit zorii plini de o lumină limpede şi vecinii erau cu toţii harnici afară cu lopeţiile. Ne-am vorbit că după ce terminăm treaba să punem o ţâră de răchie la fiert, dar ei n-au avut răbdare, m-au trimis pe mine să fierb răchie dinainte, că o să cureţe ei şi porţia mea de trotuar, aşa că uite cum m-am trezit la plită de cu dimineaţă. De răchie nu trebuie să ai grijă că ştie să fiarbă singură, dar dacă nu o şi însoţeşti cu ceva de ale gurii la primă oră, o să ţi se coboare în picioare şi iaca n-o să mai fii bun de nimic toată ziua. Aşa că am coborât din cuiul ei tigaia cea mare cu mâner din corn de cerb şi am pus în ea o lingură de untură. Iar în untură am presărat căţei de usturoi doar striviţi cu lama cuţitului, sare, piper negru şi o crenguţă de busuioc. Şi când a început să murmure untura, am pus să se rumenească o tonă întreagă de fărâmituri de pâine de secară şi am bălmăşit-o în tigaie să sugă toată untura. Iar dacă a prins ea obraz am dat-o afară şi am făcut-o maia amestecând-o cu zece ouă crude, fărâmituri de slănină şi costiţă, rondele dintr-un cârnat mai de neam prost care nu merge să îl mănânci gol că a fost măcelarul nepriceput şi atunci trebuie să îl însoţeşti de alte gusturi pe de-deasupra. Şi am mai pus mult pătrunjel verde că de ăsta nu duc lipsă şi am patru glastre puse în geam pe coridor, seminţe de chimion şi mai piper din belşug că aşa se cuvine. Şi aluatul ăsta l-am făcut un fel de turtoi şi l-am pus să se coacă în tavă la foc iute, adică două sute de grade, doar să se închege şi să se facă pâine. Şi cât zăcea el în tava lui, am încropit în tigaie un rântaş, dar nu cu untură ci cu unt, făină albă şi la urmă l-am omorât cu bulion. Dresătură i-am pus dafin, cimbru, oţet de mere şi puţin zahăr. Şi a clocotit el acolo până s-a îngroşat, apoi l-am tras pe o parte am mai pus deasupra lui aşchii de unt şi un pic de sos Worchester ca să îi dea iuţeală. Să nu credeţi că e sos de sticluţă din galantar, am eu reţeta mea de mi-l fac în casă, cu soia, cireşe amare, vişine, zeamă de caisă, oţeturi aromate de trei feluri, ciuşcă oltenească adusă tocmai de la Vânjul Mare şi mai alte alea miroazne. Dacă vreţi şi voi, căutaţi pe Youtube reţetele lui Gordon Ramsay şi o să învăţaţi. Eu multe lucruri le ştiu de la el, că mi-e drag mai mult decât Jaimie Oliver. De la el am învăţat să fac şi Ketchup cu prune şi corcoduşe, sos de piper verde şi nişte fripturi grozave. Îl găsiţi şi pe blogul meu la bucătari celebri. Ei şi când mi s-a copt în tavă încropeala aceea, am tăiat-o în felii grosuţe şi am pus câte una fierbinte în farfurie acoperită cu sosul ăla. Şi răchia lângă, cu aburul ei gospodăresc. Şi s-au aşezat vecinii care pe scaune, care pe lăzi goale scoase din cămară, iar cel mai obraznic, Pătruţ a tras un butoiaş cu răchie şi s-a călărit pe el cu subânţeles, adică să nu cred că mai iese din cuină până nu îl dă gata. Dar e numai gura de el, că de obicei cade după două pahare şi trebuie să îl car în spinare şi să îl predau nevesti-si cu scuzele de rigoare. Ei şi m-au întrebat vecinii înfulecând cu noduri, ce minunăţie e asta, şi le-am spus că se numeşte SCHMOREN şi e o mâncare a pemilor de la munte dar că sosul e unu încropit la moment de mine şi uite ce bine se înţeleg. Şi s-a mâncat tot şi s-a băut tot şi mi-au plecat vecinii acasă îmbuibaţi şi fericiţi. Şi când am ieşit să îi petrec şi să le urez o zi faină, am văzut cât au fost de bandiţi, că nu mi-au curăţat şi porţia mea de trotuar, aşa că a trebuit să mă mai bag o dată în bocancii cei mari, să iau lopata şi târnul de nuiele şi să îmi fac porţia. Dar nu m-am supărat pe vecini, că aşa-s ei plini de gială, numai că nu le mai dau să beie. Şi nici să mănânce.