Ţuşpais de Brozbe

Guliile astea vinete, pe care în Banat le numim Chelărabe ori Brozbe sunt delicatesă dacă îşi pune mintea cu ele un bucătar maistor.

Eu unul mă dau în vânt după ele, le cultiv în grădină fiindcă sunt spornice şi dulci, le agonisesc de prin piaţă şi în genere le consum crude, doar rase pe răzătoare, unse cu niscaiva ulei de măsline, sare şi piper din belşug, în loc de aperitiv, adăugând crutoane de pâine şi un păhărel de tărie galbenă (ce-i gustarea fără răchie lângă ea? )

Dar am un fel de mâncare mai special, de fapt două, pe care le închipui înfumurat şi cu aere de domn mare, atunci când am musafiri mai cu purtări de curte împărătească. Şi iaca- tă, vă învăţ reţetele mele ca să mai agonisiţi niscaiva învăţături în bugetul de feluri de mâncare.

1. BROZBE ŢUŞPAIS

Cureţi două- trei gulii de coaja violetă, mai adânc fiindcă brozbele astea devin lemnoase sub coajă şi le dai pe răzătoarea cu găuri mari.

Iar răzătura o căleşti cu niţică ceapă trasă pe răzătoarea fină, nu multă doar cât să de o idee de ceapă, pudrezi cu sare şi piper, stingi călitura cu puţină supă de legume, ori cu apă fierbinte, o laşi să clocotească câteva minute, apoi torni în ea un sos alb- rântaş, închipuit din două linguri de făină trase în două linguri de unt amestecat cu puţin ulei, mai adaugi un bulgăre de unt natur, storci zeama de la o lămâie, adaugi o linguriţă de zahăr şi două de miere, niţel oţet de mere şi mai amesteci pe foc să nu ţi se prindă mâncarea. La urmă dai cu o ploaie de mărar tocat până lasă sânge verde şi se face atât de mărunt încât să nu îl simţi la limbă şi serveşti ţuşpaisul ăsta (aşa se numeşte, Ţuşpais de brozbe) cu pâine prăjită ori adăugat la o mămăligă vârtoasă cu care se împacă de minune.

2. SOS DE BROZBE CU LAPCE

Cureţi brobZele trebuincioase, le tai cubuleţe, apoi le pui în blender adăugând lapte cât să le acopere. Trebuie să blenduieşti o pastă fină, mai groscioară pe care o pui să fiarbă într-o oală cu fundul gros, amestecând încontinuu. Când începe să bolborosească fiertura, adaugi sare şi ţelină tocată fin de tot, un pahar de smântână şi doar o idee de oţet de cel bun.

Mai un clocot să dea fiertura, apoi o tragi pe marginea plitei şi încorporezi în ea niscaiva smântână din belşug şi pe rând trei gălbenuşuri de ou, frecând la cratiţă până năduşeşti iar temperatura fierturii ajunge pe la şaizeci de grade.

Acum toarnă deasupra unt topit ca să se facă pojghiţă, mai presară deasupra sare grunjoasă, seminţe de floarea soarelui trase la tigăiţă şi sparte pe planşetă cu sucitorul de lemn şi dă-i cratiţa la masă să fie socotită sos pentru orice fel de friptură, oricât de simandicoasă ar fi ea. Dar mai ales e bună crema asta de brozbe însoţită de jambon de porc fript la foc iute şi de cârnaţi proaspeţi cu multă boia, ca să meargă vinul rece lângă.

Bandit Uica ăsta !!!