Ciorbă de sarmale

Gătit galeş, acest fel de mâncare poate împlini o zi transformând-o dintr- una oarecare într-o fiestă a gusturilor savante.

Tradus obşteşte, te face să mănânci ca spartul, până nu mai poţi răsufla decât ca locomotiva cu aburi în curba mare de la Filiaşi.

M-am molipsit de această găteală, învăţând acu vreo cinşpe ani de la Mircea Dinescu (ce panaramă de om, ce panaramă) cum se face olteneşte ciorba de raci, adică o ciorbă deasă în care fierbi ardei kapia umpluţi cu carne tocată, ceapă călită şi orez.

Şi atincipând eu, într-o duminică am purces să înlocuiesc sarmaua de ardei cu sarmaua de varză acră, spre spaima Nemţoaicei de nevastă- mea care mi-a reporşat la Si bemol, că îi cheltui carnea din frigider pe experienţe de prostuţ într-ale culinărelii.

Dar mi- a ieşit ceva atât de savant, că m-a iertat şi mă provoacă des să îi mai fierb o ulcică de bulzi din ăştia aurii.

Aşa că n-am nici o îndoială să vă dau reţeta mai ales că din Ţara de Facebook mi-a fost cerută cu duioşie.

Ciorba de sarmale

Amestecă un kilogram de cărnuri tocate fin- 600 de grame de capac de pulpă, 200 de grame de slănină afumată, 200 de grame de inimă de porc, cu un sfert de kilogram de ceapă călită în untură amestecată cu ulei şi două sute de grame de orez cu bob rotund.

Dă-i gust cu trei linguri de bulion, sare foate puţină că are varza în foile ei, piper, cimbru, puţin ardei gras dat prin maşina de carne de două ori.

În frunze de varză acră bine croite, înfăşoară sarmale potrivite, de mărimea cât să încapă de trei ori în lingură.

Separat încropeşte o ciorbiţă astfel:

un morcov, un pătrunjel, un păstârnac, un sfert de ţelină date pe răzătoare, călite în ulei dimpreună cu un sfert de kilogroam de piept de porc mărunţit, stinge călitura cu trei litri de apă, drege cu  un strop de sare, boabe de piper, dafin şi crenguţe de cimbru şi lasă să clocotească numai cinci minute.

Acum să alegi oala groasă de tuci, să pui pe fundul ei foi de varză acră, un rând de sarmale, să torni un polonic de zeamă de ciorbă, pui mai un rând de sarmale, un polonic de zeamă şi tot aşa până ai împlinit de o fiertură cinstită.

Iar oala cea groasă vine pusă două ceasuri la fiert mai adăugând bulion şi o chită întregă de mărar verde pe cre mai apoi îl arunci, şi ai grijă ca zeama evaporată să fie înlocuită cu apă fierbinte.

Şi iaca- tă ciorba de sarmale care vine însoţită în blid de smântână şi ardei iute.

Să mai zic şi de o mămăligă ?

Nu mai zic...

PS- fotografia nu îmi aparţine, a fost luată împrumut de la colegul meu Ernst Greg, bucătar la Altekuche, Furth im Wald- Germania, pe care l-am învăţat să gătească şi să înjure româneşte !!!