Păcătosul de mine...
De unde puiul ăsta de ger? Parcă ne dă Dumnezeu pedepse, una după alta.
Astăzi e zi de piaţă la Buziaş, dar mesele de piatră sunt aproape goale, lumea stă acasă la gura sobei, aducându- şi aminte de cum perpelea soarele şi frunza băgrinului tremura crudă şi înmiresmată.
Aşa că mă închid şi eu în casă înfund soba cu bricheţi de rumeguş (m-am domnit ecologic nu mai ard ţă pliga neaoşă de cer ori fag îmi comand de la Dedeman cărămizile astea de rumeguş care ard de trei ori mai bine, de cinci ori mai puternic şi îmi ţin casa caldă fără să mă ardă la buzunar) şi am să mă apuc să fierb o zeamă de murături cu şonc afumat că să fugă gripa şi guturaiul de la mine.
Şi dacă sunteţi curioşi ce zamă e asta, iaca vă dau reţeta.
Ciorba de murături
Alege din butoiul cu murături mixte mai toate neamurile de legume de acolo:
- morcovi
- felii de ţelină
- gogonele
- castraveţi
- păstăi de fasole
- ardei şi gogoşari
Iar din cămară taie o halcă serioasă de jambon pe care să îl hăcuieşti în cubuleţe mai mărişoare ca să atârne greu în lingură.
Iar jambonul acesta frige-l în ulei dimpreună cu o legătură de pătrunjel, una de ţelină şi două tulpini de praz tocate mărunt, adaugă atunci când carnea prinde rumeneală toate murăturile hăcuite în bucăţi potrivite şi limpezite cu apă rece ca să mai piardă din sărătură, adaugă apă cât să fie cu o palmă mai sus decât toată amestecătura călită şi lasă la foc molcom să fiarbă oala un ceas.
Mai adaugă o mână de cartofi spre sfârşit, tăiaţi şi ei cubuleţe şi împlineşte fiertura să fie toate legumele moi şi înmirezmate.
Mai trebuie să tragi numai oala de pe foc, să o dregi cu leuştean tocat din belşug şi să torni cu polonicul într-un castron pântecos pe care la urmă îl mai poţi drege cu smântână.
Simplu, gustos şi de iarnă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu