Potpuri de spaghete ca la Uica în Cuină

Păi da, îşi fac broscarii de macaronari italieni (nu îi jignesc fiindcă iubirea mea pentru ei e ca sarea din bucate) un titlul de glorie din bucătăria lor de paste făinoase şi din piţele multicolore cu care ne scot nouă ochii şi ne golesc buzunarele cu tratoriile lor şi cu locantele cu drunghe- drunghe- drunghete.

Vreau să vă spun că singurul lucru pe care l-au inventat ei în privinţa pastelor făinoase, a fost gaura de la macaroană şi aia descoperită din greşelă, când Don Pepe de la Armenderia a beut prea mult Bruscollo şi ambetat fiind, a pierdut un şurub de la maşina de paste şi l-a înlocuit cu un cui ruginit.

În rest, Italia să trăiască, dar inventatorii adevăraţi ai pastelor au fost nemţii, iară noi Bănăţenii am moştenit de la ei cultul tăiţelor, găluştelor şi aluaturilor preparisite în moduri, feluri şi forme de multe ori aiuritoare.

Nu mai zic că generaţia mea s-a dat peste cap să dea luciu şi strălucire bucătăriei de tăiţei ca să le "tăiem macaroana" macaronarilor şi să îi facă să uite că ...

Of! Of!, că mă aprind...

Mai bine să vă dau două reţete strict personalizate de spaghete aşa cum le fac eu, ca să vedeţi până unde merge mintea unuia ca Uica:

În primul rând cum fierb eu spaghetele: iau o tigaie de 30 de centimetri, aşez de-a valma spaghetele în ea (un pachet de jumătate de kilogram), apoi torn apă caldă cât să le acopere. 

Pun tigaia pe foc la flacără iute şi în zece minute spaghetele sunt fierte şi umflate, exact pe potrivă, al dente şi troppo ma non aleggro.

Acum mai iau o tigaie, o stropesc cu câta ulei de măsline pun să frig în ea rondele de cârnat, cubuleţe de jambon, feliuţe de costiţă afumată şi orice afumătură îmi pică de prin cămară la îndemână, mai dau două roşii mari pe răzătoare, le arunc peste cârnaţi, adaug o lingură de sos de soia, un praf de piper şi niţel cimbru verde, amestec totul să înmoi roşiile bine, apoi iau jumătate din spaghete şi le arunc în sosul ăsta abia încropit. Mai adaug din apa în care au fiert spaghetele, pun o foaie de dafin şi un strop de usturoi dat pe răzătoare, mai mototolesc câteva minute spaghete prin sos şi gata repriza întâi, le trag la o parte pe marginea plitei să se umfle.

Iau tigaia în care a rămas jumătate din spaghetele fierte, storc apa bine de tot, adaug un pahar de lapte, jumătate de pahar de smântână, o mână de ciuperci feliate, rondele de crenvurst şi feliuţe subţiri de caşcaval, mai dau damf cu niscaiva sare, piper, şi înfierbânt compoziţia amestecând mereu.

Când laptele e aproape evaporat, adaug o lingură de smântână, patru ouă uşor bătute cu patru linguri de lapte şi amestec iarăşi cu grijă până ouăle prind să se închege.

Trag la o parte, mai rad deasupra un caşcaval bun şi îmi pun în blid cele două sortimente de spaghete vârfuite, mai stropindu-le cu pătrunjel tocat şi adăugând roşii proaspete  lângă. Combinaţia asta se numeşte colesterol, vergituri, celulită, infarct, dar oricum într-o zi trebui să mori, nu ?

Cam asta e, îi las ţuţ şi pe milanezi şi pe genovezi şi pe drunghe- drunghe- drunghete...

A! şi nu uitaţi că.... http://uicamihai.blogspot.ro/2016/08/cumintenia-pamantului.html