Aţi ghicit măi copii, mă pregătesc pentru o ţuicăreală prima- întâi, cu niscaiva ortaci picaţi la vreme de seară, de la ţară străină şi fiindcă ţin la ei şi le-am pregătit o ţuică de patruzeci de ştricuri de la m-ama ei, m-am socotit că trebuie şi o gustare ca la ruşi, să meargă rachiu uns şi să nu te prindă de minţi şi să dea cu tine de vatră.
Aşa că am pus şi am încropit o marinată rapidă de macrou, peşte la îndemâna oricui, cu carne fină şi gust delicat. Nu mai zic despre, cum că, fiindcă, deoarece, pentru că, este iefte-iefte- iefteior numai bine pe potriva bugetului meu de iarnă. Dar hai să lăsăm poveştile şi să ne apucăm de treabă.
Vedeţi sus peştii decapitaţi, spintecaţi, curăţaţi, clătiţi în apă rece cu un strop de oţet, trei cepe şi un morcovior pentru puţină dulceaţă....
Vă întrebaţi de ce clătim peştele în apă cu oţet? Fiindcă astfel îndepărtăm cea mai mică urmă de mucus de pe carcasă, cât şi resturile de sânge în exces din interior...
Ceapa o tăiem solzişori şi morcovul aşijderea...
Pestele îmbucăţit rondele groase de două degete...
Punem legumele şi mirodeniile să clocotească un sfert de ceas în apă îndoită cu oţet...
Adăugăm un pahar de vin roşu sec şi o linguriţă rasă de zahăr...
Punem peştele într-o cratiţă cu fundul gros şi pereţii aşijderea...
Turnăm marinata deasupra ca peştele să fie bine acoperit...
Punem capac deasupra...
Învelim totul în prosoape de bucătărie ca să năduşească timp de un ceas...
Şi e gata de servit.
Aroma se potriveşte lângă ţuică aşa cum se potrivesc iarna cu zăpada, primăvara cu floarea de cireş, vara cu harbuzul cu inimă roşie şi toamna cu razachia coaptă în vie.La treabă, fabricaţi-vă şi voi o gustăreală rachiecească !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu