Ţi se face poftă de ceva dulce nu? că viaţa asta poate fi uneori aşa de amară.... bunăoară după o ţuicăreală din aia optimă, când ai văzut fundul damigenei la spartul târgului şi ţi-e lene să cobori în pivniţă să o umpli la loc.
Ori când constaţi că nu ştiu cum naiba în iarna asta m-am îngrăşat opt kilograme... deşi ştiu cum naiba, cele două găleţi de cârnaţi în untură de-acum goale, sunt mărturie, la fel şi jamboanele (patru) care au stat pe rând atârnate în cuiul din bucătărie. Griji de iarnă, aşa că e bine să le lăsăm boalii şi să ne îndulcim cu găluştele astea fantastic de bune. Dar grijă şi ele îngraşă...
Găluşte dulci
Fiebe un gris cu lapte mai groşcior, îndulcit bine şi cu ceva vanilie în el. Şi înainte de a se răci, adaugă la o oală de un litru un sfert de kilogram de brânză dulce, câteva linguri de smântână şi bate bine compoziţia cu telul. Şi cât o laşi să se odihnească, pune într-o tigaie jumătate de pachet de unt de cel bun, o lingură de ulei de măsline şi aruncă acolo să se rumenească un sfert de kilogram de pesmet.
Şi să-l munceşti şi să îl întorci mereu cu lingura de lemn ca să nu se prindă, să nu se ardă, ci doar să se rumenească aşa precum coaja de castană în septembrie.
Şi când ai culoarea potrivită, amestecă pesmetul ăsta fierbinte cu zahăr, nişte nucă dată prin maşina de măcinat, mai un strop de scorţişoară şi iacată, ai prezălul special al Bănăţeanului.
Acum nu îţi mai rămâne decât să rupi şi să formezi cu două linguri găluşte potrivit de mari din grişul acela cu lapte, să tăvăleşti găluştele prin prezălul fierbinte şi să le aşezi pe farfurie morman.
Deasupra, trage-i un toping fie de sirop dens de fructe, fie de dulceaţă, chiar şi frişca merge şi îndulceşte-te omule, că încă suntem în miez de iarnă şi afară duhul zăpezii îşi scutură barba albă şi face să danseze o neauă orbitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu