11.17.2013

Mămăligă în continuare

Citind ieri reţetele de pe blogurile prietenilor mei culinari, unde a fost declarată ziua mămăligii (noi în Banat îi spunem coleaşă ori coleşă) am simţit o revăneală a poftelor care s-au răsculat în mine aşa cum s-au răsculat răzăşii la omienouăsuteşapte.
Şi am luat ceaunul de toartă, tigaia de coadă şi am purces de mi-am făcut de-ale mămăligii pe săturate.
Şi iaca o reţetă de-a mea pe care o împărtăşesc cu voi Duminica sperând că nu o strâmbaţi din nas că prea e rustică, simplă şi păurească reţeta mea.
Că doar nu v-aţi născut chiar toţi cu blamanjele şi şoualacreme.

Clonţuri de coleaşă

Fă o mămăligă vârtoasă, din trei căni de apă şi una de mălai. Să-i adaugi numai o linguriţă de sare şi două de unt şi să frămânţi cu făcăleţul până asudă mânerul lui.
Şi mămăliga răstoarn-o pe un fund de lemn, acoper-o cu un ştergar curat şi las-o să zacă de dimineaţa până seara.
Dacă ai tipărit mămăliga asta bine, o să vezi că prinde o scoarţă care va fi deliciul mâncării ce urmează.

Taie felii groase de două degete din mămăliga asta rece, apoi fă din felii zaruri grosolane, clonţuri tari ca piatra şi cu inimă vârtoasă.
Şi într-o tigaie pune o lingurăî de unt, ba chiar două şi aruncă acolo zarurile astea mari. Mai pruftuluieşte cu sare, piper, cimbru din belşug şi rumeneşte fărâmoaiele de coleaşă pe toate părţile.
Şi aşezate morman pe o farfurie, să le pui la îndemâna celui flămând, doar stropite cu încă ceva smântână şi lângă ele o inimă de varză acră, stropită cu ulei de bostan şi boia dulce.
Am uitat că înainte trebuie musai să bei un deţ de răchie tare ca focul, iar pentru la urmă să ai pregătită la îndemână o bărdăcuţă cu vin rubiniu, uşor şi sec.
Altdel, ai frământat în taină mămăliga asta de îi zice la noi coleaşă !

2 comentarii:

Merișor spunea...

:) si eu fac astazi mamaliga, tare am poftit citind si recitind atatea retete!

Daniela Addario spunea...

M-ai terminat cu mamaliga... dar si mai pofta mi s-a facut de o bucata de varza acra...