2.27.2012

Lipie ca în Banat

Eu şi Nemţoaica suntem clienţi fideli Profi, pentru că e magazinul care ne-a sărit în ochi de la început. Aşezat la răspântie, lângă casă, luminos şi plăcut!
Eu şi Nemţoaica suntem clienţi fideli Profi fiindcă din peste cinci mii de sortimente, avem de unde alege !
Eu şi Nemţoaica suntem clienţi fideli Profi fiindcă mereu găsim promoţii şi oferte interesante!
Eu şi Nemţoaica suntem clienţi fideli Profi pentru că avem prospături din belşug şi bunătăţi după care ne topim!


Lipia aşa cum o mâncăm noi bănăţenii, e mai mult un moft şi poate fi lipită de imaginea noastră de zgârciţi.
Adică nişte făină frământată cu drojdie, apă şi sare, cuaptă subţirel în tavă şi unsă la rumă cu ulei în care amesteci mirodenii.
Mâncare de post şi de om care nu bagă în seamă ce i se pune înainte pe masă, mâncare să fie ca să îţi umple burta fiindcă sunt alte lucruri mai importante pe lumea asta.
Şi uite o pricină să mă bat eu cu bănăţenii mei, în vorbe şi idei şi să le caut cusur că nu ştiu să se arănească aşa, ca lumea.
Şi lor mă adresez prima dată, apoi vouă restul cititorilor, dacă sunteţi cu capul pe umeri şi vreţi să învăţaţi o lipie mai de bandit aşa cum o coace uica serile de sâmbătă, ca să aibe duminică dimineaţa la fruştiuc.
Să amesteci treisfert de kilogram de făină albă de cea bună cu un sfert de kilogram de gris, o lingură rasă de sare, şi cincizeci de grame de drojdie proaspătă făcută zmicuri în pumn şi să laşi amestecătura asta să stea un ceas la căldură în bucătărie.
Apoi să torni peste ea un deţ, adică o sută de grame de ulei, cinci deţi de apă şi duă ouă care au stat şi ele la căldură.
Şi acum vine chinul dacă n-ai robot de bucătărie ca mine, că trebuie să frămânţi vârtos cam douăzeci de minute până se încălzeşte aluatul de la mâna ta şi se face fi ca o piele de fată mare.
Nu îl mai laşi să dospească, rupi mingiuţe de aluat de mărimea pumnului de voinic, le tăvăleşti prin făină şi întinzi din ele plăcinţele rotunde după mărinmea tăvii. Dar ai grije, să nu fie lipia mai groasă de jumătate de centimetru, iar tava vine unsă cu ulei şi pudrată cu făină. Acum mai ai ceva de făcut.
Ia brânză proaspătă de vacă, şi frământ-o cu sare, chimion şi cimbru sfărâmat. Ca să fie şi mai bună şi ai doi stropi de ulei de dovleac ori de măsline, pune acolo şi mai osteneşte cu mestecatul.
Şi pasta asta să o faci zmicuri pe suprafaţa lipăiei şi peste să pui fâşiuţe de gogoşar scos din marinată şi rondele fine de ardei iute.
Şi întâi să dai tava la cupor pentru un sfert de ceas cam la o sută zece grade, ca să se evapore tot lichidul din lipie şi să crească aluatul. Apoi creşte temperatura la două sute de grade şi lasă turta să facă obraz rumen.
Când o scoţi afară o să ai o pogace cu miros îmbătător şi nu îţi mai rămâne decât să o presari cu busuioc verde ori uscat, şi să rupi cu mâna şi să îmbuci, cu vinişor rampaş alături. Dacă vrei să o păstrezi pentru dejunul de a doua zi, stropeşte-o uşurel cu apă şi împacheteaz-o în prosoape de bucătărie, apoi ascunde-o supt plapăumă să se dămfuiască.
Şi în zori la dejun, sparge o ceapă de apă în pumn dă-i cu sare pe carnea ei dulce, mai caută o bucată de cârnat uscat din pod şi arăneşte-te.
Na, să mai zică lumea de bănăţeni că sunt zgârciţi !

3 comentarii:

mona m spunea...

Uico,faci tu ce faci si ma pui sa mi inghit si ultima farama de demnitate de muiere...vb vine:)) mai bn grasa si frumoasa decat acritura,nu?tocmai am terminat de vazut "Julia si Julie".ce sa zic?fara cuvinte... daca pana acum iti sorbeam cuvintelele asternute aici,acum am nevoie de ele.deci sa nu faci vreo prostioara sa nu care cumva sa nu ma scrii,ca mie in fiecare zi mi e dor de oameni ca tine !

Misha spunea...

doamne cat de bine suna lipia asta!!!
nu am auzit niciodata de combinatia asta...dar cred ca e ..dementiala...
vreau sa spun ca va admir si citesc cu drag tot ce scrieti... :)

penascarlat spunea...

nu merge si la ceai?