2.29.2012

Spaghete Diavolo

De ce să devii CLIENT PROFI, dragul meu cetitor ?
Îţi dau mai jos patru motive şi o reţetă convingătoare:
1. proximitate = comoditate, magazine aflate in imediata vecinatate a casei
2. sortimentatie bogata pe toate nivelurile de pret – peste 5.000 de articole (90% provin din Romania)
3. produse proaspete, categoria de fresh este foarte dezvoltata (legume-fructe, carne, produse de panificatie si grill)

4. promotii permanente



Eu cu Nemţoaica şi cei patru copii ai noştri, pe vremea când erau mici cât nişte cârnăciori de bere, ne-am oploşit în Belgia, aproape trei ani şi era cât pe-aci să rămânem acolo, dar pe mine dorul de casă şi de România m-a împins să mă întorc înapoi, fiindcă orice aş zice eu nu m-am născut în limba lui Til Buhoglindă ci a lui Mihai Eminescu.
Am lucrat în Belgia bucătar, luând-o de jos de tot, de la spălat vasele şi cărat gunoiul şi mi-au trebuit doi ani ca să ajung şef de tură într-un restaurant cu două sute de locuri la masă, iar Nemţoaica era angajată în două părţi, la boieroaice cu case grele, cărora le întreţinea gospodăriile de la A la Z. Adică era femeie de serviciu şi câştiga de două ori cât mine.
Au fost vremuri frumoase, copii ne îndulceau dorul de casă şi ne zburdam cu dragoste fermecaţi de frumuseţile oraşului în care locuiam.
Aşa am descoperit noi magazinul Profi de lângă casă şi ne-am lipit de el ca ventuzele. Ne fermecau rafturile pline cu de toate, galantarele strălucitoare, frigiderele din care vara urca un curent de aer răcoros şi ne făcem toate cumpărăturile de acolo.
Am fost fericit când în Buziaş am redesoperit Profi sosit în România cu mărfuri de aceaşi calitate şi cu acelaşi ştaif. Acum copii sunt mari şi au plecat prin lume să îşi facă viaţa, dar eu cu Nemţoaica şi acum când mergem la cumpărături simţim că parcă ar fi familia întreagă. E un sentiment plăcut şi de aceea scriu cu inima plină şi cu drag.
Astăzi am cumpărat numai legume, că e post şi fetele de la Profi s-au mirat, ştiind că la mine în coş carnea reprezintă centrul de greutate.
Dar am zis să fiu şi eu măcar o zi de-al postului şi am gătit spaghetti Diabolo.
Na, că am nimerit ca nuca în perete, Diabolo în post, dar ce să fac dacă ăsta e numele reţetei?
Hai să vă atrag şi pe voi în partea neagră şi înunecată a bucătăriei, dându-vă reţeta care oricum e blagoslovită şi de post.
Să pui să fiarbă în apă fără sare ori ulei, doar cu adaos de un cartof curăţat şi lăsat întreg, un pachet de spaghete nr. 22
Şi dacă au fiert 7 minute, toarnă o cană de apă rece (eu am pus un bulgăre de zăpadă proaspătă din grădină) în oala trasă de pe foc, lasă-le să se umfle un sfert de oră, stoarce-le fără să le clăteşti aşează-le pe un platou şi toarnă deasupra lor cât sunt fierbinţi, sosul.
Care sos?
Cum care... sosul Diabolo !
A nu vi-am dat reţeta...
Păi, luaţi un Diavol...
Glumesc !
Într-o tigaie încăpătoare puneţi ulei de măsline cam de un deget, daţi focul la maximum şi aruncaţi acolo când sfârâie zece ciuperci albe tăiate lamele. Le aşezaţi pe rând în ulei, amestecând tot timpul ca să prindă rumeneală şi să nu lase apă în tigaie. Ăsta e secretul focului iute. Apoi puneţi un praz baban, feliat fin şi iarăşi osteneală cu lingura în călitură. Urmează o ceapă roşie tăiată reondele, trei gogoşari scoşi din borcanul cu marinată, bastonaşe de sfeclă, un pumn uriaş de măsline feliate, trei ardei iuţi şi cinci-şase roşii cherry.
Nu lăsaţi să se formeze lichid în tigaie, învârtiţi mereu şi uniformizaţi frigerea. Şî când încep culorile să vrea să pălească, stingeţi totul cu o jumătate de litru de suc de roşii, reduceţi focul şi lăsaţi să clocotească cu bulbuci cam cinsprezece minute. Mirodeniile pe care le puneţi o dată cu sucul de roşii sunt: sare, piper râşnit, oregano, dafin şi un strop mic de oţet balsamic.
Iaca sosul de turnat peste spaghette, farfuria furculiţa şi o sticlă de vin alb lângă ele, că e de post. Un riesling de la Jidvei care îţi face catifea în cerul gurii şi îţi alungă tristeţea lipsei de carne din farfurie.
Lăudat fie postul !!!

Niciun comentariu: