Puiul extraterestru

Atât de mult îi invidiez pe cei care ştiu să îşi schimbe singuri roata la maşină.
Am văzut cum se face.
Ieie o chestie şi o bagi supt maşină, învârţi de capătul chestiei unde este o chestie în care se bagă o chestie şi maşina se ridică într-o rână. Apoi iei altă chestie şi desfaci patre chestii mici de pe roată şi roata pică jos. Ce chestie...
Sau tipii care schimbă singuri becurile arse de pe hol. O meserie tare periculoasă. Trebuie să iei un scăunel şi să te urci până la abajour cu becul nou în buzunar şi să învârţi de becul vechi, şi după aceea de becul nou... Doamne numai dacă vizualizez operaţiunea şi mă prinde ameţeala.
Am mai auzit că sunt bărbaţi care au curajul să schimbe singuri garnitura la baie, dar nu cred... sunt doar poveşti fiindcă aşa sunt bărbaţii ăştia le place să se dea grande. Ba unul care a devenit erou, a reuşit să desfunde singur şi fără ajutor veceul, folosind o unealtă specială numită Şarpe.
Ce mincinos ordinar!
Tipii ăştia care se dau rotunzi şi tehnicieni, masculi de bază carevasăzică, se pierd cu totul când îi bag la mine în bucătărie. Toţi, dar absolut toţi fug de tigaie ca dracul de tămâie şi nici unul nu înţelege că fasolea înainte de a fi pusă în blid, trebuie fiartă. Iar ouăle sunt nişte chestii ovoidale care mai întâi se sparg după aceea se trec prin diverse procedee termice, iar cojile nu se consumă.
Toţi meşterii ăştia cu talente tehnice se fac mici şi pier când e vorba să îi pun să toace o ceapă ori să cureţe doi cartofi. Nu mai zic dacă l-aş pune pe ăla cu Şarpele să tranşeze un pui... cred că ar face suflu sistolic.
Uite, faceţi şi voi o experienţă.
Luaţi primul bărbat care vă cade la îndemână şi închideţi-l pentru trei zile în bucătărie. Aveţi grijă să nu aibe în preajmă nici patent, nici şurubelniţă nici altă chestie din aceea pe care de obicei o folosesc bărbaţii.
Şi după trei zile, când o să deschideţi bucătăria, o să găsiţi acolo un tip leşinat de foame, disperat şi cu tendinţe de paranoia. O să plângă în hohote şi în genunchi o să vă pupe mâinile amândouă. Apoi o să fugă şi niciodată n-o să-l mai prindeţi în bucătărie.
Aşa stau lucrurile!
Dar mai este aşa cum toate "este" pe această lume şi o parte nevăzută a Lunii.
Acolo trăieşte femeia mecanic.
Pe bune, nu e o legendă, eu o cunosc personal.
Este Nemţoaica de nevastă-mea. Ea are în bucătărie un sertar la care eu nu am voie să umblu, plin cu chestii. Liţă, patroane fuzibile, creculeţe de clingherit de diverse dimensiuni, craţăre screpere şi gredere. Dinc când în când se întâmplă să miroase cablurile electrice a stătut, mai ales cele de la boiler şi maşina de spălat. Atunci Nemţoaica mă dă afară din casă şi îşi sufulcă mânecile. O dată nu am vrut să ies afară şi am stat lângă ea să văd ce face.
Doamne, nici nu am ştiut că m-am căsătorit cu o extraterestră.
S-a pus Nemţoaica de a desfăcut toate buşoanele alea de porţelan care stau supt contorul electric, apoi a luat aşa o unealtă cu cioc lung şi a desfăcut o priză. Apoi încă una. Şi încă una. Era în casă un masacru de prize. Şi nu s-a mulţumit doar cu asta. A luat prizele şi a început să le frece cu o pânză strălucitoare-parcă şmirghel se numeşte, după aceea le-a curăţat cu acetonă din sticluţa pentru unghii, le-a şters din nou cu unul din ciorapii flauşaţi pe care mi i-a desperecheat căţelul Roni şi după aceea a pus prizele la loc tot cu chestia aia cu cioc. A băgat buşoanele de porţelan la locul lor şi culmea că toate s-au potrivit şi nu i-a rămas nici unul pe dinafară şi după aceea a venit să îmi facă vânt fiindcă eu începusem să leşin lejer.
Când mi-am revenit m-am jurat să fug de acasă cu prima ocazie.
Dar încă nu s-a ivit.
Acum fiindcă tot sunt pe acasă şi stau mai mult tupilat în bucătărie, o să vă învăţ o reţetă de mâncare pentru extratereştri:

Pui electric- reţetă inspirată de poveştile prietenului Jack din Germania

Ai nevoie de un pui pe care să îl cureţi bine de toate chestiile nesimandicoase şi să îl freci bine cu sare, piper şi praf de legume.
Adică reţeta prafului de legume este următoarea:
Ceapă, praz, morcov, ţelină, pătrunjel verde şi pătrunjel rădăcină, gulie.
Pe toate le dai prin robotul de bucătărie cu cuţite până se toacă mărunt mărunt.
Apoi le pui într-o tavă pe hârtie de pergament şi le laşi în cuptorul cu uşa deschisă cam trei ceasuri. Ele se vor deshidrata şi o să aibe o textură de rumeguş. Le mai chinuiţi o dată în robot până se prefac într-un nisip fin. Ţinute într-o pungă de hârtie acest praf de legume este un adaos natural pentru orice mâncare extraterestră şi nu numai. Supe, ciorbe, tocăniţe etc.
Dacă ai frecat bine puiul şi pe dinafară şi pe dinăuntru, îţi mai trebuie doar un bec ars şi un kilometru de folie de aluminiu.
Ungi becul cu ulei, îl dai prin praful de legume mai pudrezi cu sare şi piper şi îl bagi în burta puiului.
Şi acum începi să înfăşori ermetic puiul în folie în straturi succesive şi să ai grijă să fie măcar încălecate şase rânduri. La sfârşit îţi mai trebuie un prosop de baie din acela flauşat pe care să îl înmoi în apă rece amestecată cu bicarbonat. Şi înfăşoară pachetul de folie cu puiul ascuns în el, în prosop. Aşezi chestia asta extraterestră într-o tavă şi o dai la cuptor. trebuie să ai un cuptor bun, care să îţi dea temperatură de 100 de grade fix. O să vezi cum prosopul abureşte şi se chinuie şi se munceşte, aşa că din oră în oră îl scoţi afară, îl înmoi din nou în apă şi înfăşori puiul la loc. Asta timp de opt ceasuri. Dacă nu ai grijă de temperatură şi dai focul prea tare, te alegi cu prosopul ars şi cu becul din pui făcut ţăndări. Eu am păţit asta de trei ori până mi-a ieşit mâncarea.
Ei şi după opt ceasuri când desfaci pachetul cu grijă că o să te frigi la degete ceva de speriat, o să găseşti acolo un pui fraged ca roua, cu aromă deosebită şi sănătos la gust şi vitamină, cum nu se mai află. Iar becul dinăuntru să-l pui bine fiindcă o să mai ai nevoie de el, că o săţi placă la nebunie puiul electric şi vei mai repeta figura.
Dacă nu, să-mi spui mie Extraterestru.