VIAŢĂ DE CÂINE

Cel mai bine în lumea asta e să fii căţel. Dacă nu mă credeţi, puteţi să îl întrebaţi pe Roni. Ori pe Veve.

Te hârjoneşti, alergi puii pri curte, mai dai o raită pe la vecini să le sperii cocoşul ăla urâcios care se dă grande şi începe să cucurigească încă din crucea nopţii, vedea-l-aş în oală. Şi când te-ai săturat de alergătură, vii de faci sluj la uşa bucătăriei. Demostrativ dai din coadă şi îţi iei o mină de căţel trudit. Şi precis o să se găsească prin cuptor şi prin frigider ceva bun pentru tine. După aceea te duci în sufragerie şi ocupi ca nesimţitul canapeaua şi nimeni nu te dă la o parte. 

Televizorul susură încet muzică etno, focul din sobă îl acompaniază şi e cald şi plăcut şi îi tragi un pui de somn de un ceas. Când te trezeşti te întinzi în legea ta ca un paşă, caşti şi după aceea te duci să te guduri puţin. Ce dacă are şeful de lucru, îi tragi o limbă pe tastatură şi o să lase naibii computerul.

Dacă forţezi puţin nota, o să îţi pună cureluşa la gât şi o să te scoată la plimbare prin parc. E acolo o căţea cu o alură de top model, căreia îi faci curte de trei săptămâni... aşa că îl laşi pe Uica să bea o bere cu prietenii şi zvârrr, după topmodelă. Până la urmă trebuie să cedeze, doar nu mai eşti căţel prost, te-ai făcut dulău în toată firea!

Ei şi când te întorci acasă,

te duci direct în braţe la Nemţoaică fiindcă ea e şefa la frigider şi la bunătăţi. Cât o fi Uica de bucătar, nu îi iese din cuvânt. E şi el tot un fel de căţel, dacă vrea sarmale ori friptură, trebuie să se gudure.Astăzi miroase grozav ce a gătit Nemţoaica, încă de la colţ simţi aromele, PARCĂ E RAIUL CĂŢEILOR. Trebuie să mă dau bine pe lângă ea, o las să mă perie şi să mă giugiulească în voia ei. Şi dacă îmi dă iară castronul ăla cu boabe insipide de la pachet, am s-o mârâi şi mă prefac bolnav. Până la urmă o fac eu să scoată din tavă o târtiţă de curcan ori spinarea, că aia nu o mănâncă nici Uica nici ea.

Nu-i aşa că e mişto să fii câine?

CURCAN LA TAVĂ

Tranşezi curcanul în bucăţi potrivite, aripa întreagă, pulpa în două pieptul în patru, spinarea Mărunţită să lase suc. Târtiţa o laşi întreagă curăţată bine că e bucata cea mai dulce cu grăsimea ei împarfumată.

Şi pui într-un lighean mare cam o sută de grame de coniac, un pahar întreg de şampanie roz, un ardei iute tocat dar după ce l-ai văduvit de seminţele usturătoare, o linguriţă de boabe de piper, doi pumni de miez de nucă întregi, câteva felii de ananas proaspăt, doar două linguri de miere, sare după gustul tău şi zeama dintr-o portocală. Şi acuma iei curcanul şi îl tăvăleşti prin marinata asta şi îl chinui şi îl îndeşi să sufere că n-a fost cuminte când l-ai tăiat şi a vrut să dea cu clonţul în tine.

Carnea trebuie să stea în zaţul aromat o zi întreagă şi să se pătrundă. Şi neapărat la rece şi la întuneric şi de trei-patru ori să întorci cărnurile în baiţ.

Iar a doua zi aprinzi focul în cuptor şi speli tava cea mare ca să fie curcanul în lărgământ cănd începe să se frigă. Dar mai întâi să scurgi bine cărnurile de zeama în care au stat şi să le mai ungi cu ulei. Şi dacă le-ai pus în tavă, mai toarnă peste ele doar o cănuţă de apă caldă şi închide cuptorul. Temperatură să nu ai mai mult de 150 de graduri de-a lui Uica Celsius şi să întorci carnea de-a curiş-capitelea, la fiecare jumătate de ceas. Când observi că a început să se înmoaie, toarnă baiţul din ligean în tavă şi lasă să se facă un sos, care se reduce de unul singur. Dacă vezi că piere lichidul prea repede, mai pune din sticla de şampanie. Sper că n-ai băut-o peste noapte, că doar eşti om cu scaun la cap. Şi când carnea e moale şi rumenă, scoţi tava afară şi pui friptura pe un platou încălzit unde se mai află o cremă făcută din dovleac copt. E atât de simplă că îţi dau reţeta telegrafic. Dovleac copt, scobit lingura, amestecat smântână, oţet de mere, nucşoară, sare, piper,fluidizat puţin lapte. Şi să mai găseşti acolo doi-trei cartofi copţi, asezonaţi cu ulei de măsline, sare şi piper şi felii de portocală dacă baş vrei să fii semeţ şi cu nasul pe sus.

Şi poftă bună.

Dar ai grijă, toate oasele merg la căţel...

Iar târtiţa la mine, că e cea mai dulce bucătură din curcan!