SUPĂ DE CÂRNAŢI

Fi atent! Mi-a spus Nemţoaica de nevastă-mea aseară, cotrobăind prin dulapul meu cu lucruri de primăvară, ai două opţiuni: ori îţi cumperi pantaloni noi că în ăştia nu mai intri, ori treci la dietă şi dai burta jos.

Adică, Nemţoaica m-a tras subtil de mânecă, sugerându-mi că silueta mea atât de şarmantă începe să îşi piardă farmecul original şi cu alte cuvinte, tind să mă transform în butoiaş. Iar privind-o în ochi adândc, mi- am dat seama că ea luase deja o hotărâre.
Adică nu aveam să îmi cumpăr pantaloni noi, eram deja condamnat să trec pe dietă iepurească de legume şi zarzavaturi. Adio cărnoase şi fripturici, adio sosuri dense, ciorbe cu caimac de smântână şi sarmale înfoiate cu sâmbure de afumătură.
Adică, asta este…
De trei ori Adică, e semnul că încep pentru Uica vremuri de restrişte şi patimi…
Nemţoaica avea deja pregătit un desfăşurător calculat pe calorii, protide, lipide, glucide şi alte ide. Pe nici unde nu figura cotletul şi pulpa cu şorici. Marea majoritate a desfăşurătorului era morcoviu şi vărzuliu. Ah! Tristeţe a sufletului meu…
Nu te poţi pune cu nemţoaica, când îi intră ceva în cap, basta, acela eşti.
Aşa că m-am supus şi am aşteptat cu sufletul la gură cina.
Care cina a venit pe o tavă de inox şi într-o farfurie cu chenar auriu, ca să mai îndulcească impactul. Aveam acolo două felii de pâine prăjită, o grămăjoară de morcov ras peste care stropise doar cu ulei de măsline, lămâie stoarsă şi doar un strop de sare. Mai era şi o felie de parizer din piept de pui, aşa de străvezie că putem să privesc prin ea la televizor. Şi un ou fiert cleios (urăsc ouăle cleioase) dezbrăcat pe jumătate de coaja lui, aşezat în paharul din care de obicei beau rachiu. Iar rachiu ioc!
Poftă bună, mi-a spus Nemţoaică şi a luat telecomanda să caute o telenovelă.
Adică!
Dacă voi credeţi că Uica-i prost, ori ţinut supt papuc de nevastă… Am dat oul cleios căţelului Roni să se joace de-a „L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă”, parizerul pechinezei Boni iar morcovii i-am dus la puii de găină. Ai naibii pui, nici lor nu le-a păcut salata asta.
Şi cu mânecile suflecate am intrat în bucătărie să îmi pregătesc eu o dietă aşa cum se cade.
Ia ascultaţi aici:

SUPĂ DE CÂRNAŢI

Pui să se călească o ceapă mică tăiată rondele într-o oală, cu doar două linguri de ulei. Mai adaogă şi un căţel de usturoi întreg, pe care îl laşi doar o jumătate de minut să aromeze uleiul. Dă-i un damf de sare şi piper deasupra şi pregăteşte cârnaţii afumaţi.
Adică trebuie să le dai un clocot scurt în apă cu puţin bicarbonat de sodiu ca să piară din ei amăreala şi să învie toate aromele cărnii tocate. Iar cârnaţii tăiaţi bucăţi îi pui în oală peste ceapa călită şi îi laşi să se frigă numai puţin. O să vezi că uleiul supărat va începe să sfârâie. Nu îl băga în seamă. Stinge totul cu o cană de apă şi mai adaogă şi un sfert de cană de oţet de vin. Mai pune o lingură cu vârf de dulceaţă de mure ori de zmeură ori de fragi. Să nu pui altă dulceaţă că o să sară cârnaţii afară din oală de îngreţoşare. Mai trebuie să adaogi încă o ceapă tăiată rondele ca să dea aromă de proaspăt (dacă ai un praz e mai baban) apoi o lingură de miere, piper boabe, dafin şi cimbru, două trei cuişoare şi doar un sfârc de baton de scorţişoară. Zeama asta să clocotească la foc foarte iute să se evapore tăria oţetului. Şi să clocotească un sfert de ceas. Normal la reţeta asta trebuia adăugat şi un morcov tăiat rondele, dar nu mai vreau să văd morcov în faţa ochilor.
Şi când ţi-a clocotit zeama scoţi cârnaţii într-o farfurie şi deasupra pui rondelele de ceapă care au primit aşa o culoare aurie-zmeurie-ruginie. Şi mănânci cu pâine prăjită, că se împacă. Pune şi doar o lingură de zeamă în blid că doar de aia îi zice supă.
Şi aşa am făcut eu, iar când Nemţoaica s-a încruntat la mine, i-am spus:
Auzi, vezi-ţi de telenovelele tale.
Şi fi atentă, dimineaţă mergem să îmi cumpăr trei perechi de pantaloni noi !