Supa de bolovan

Povestea de astăzi este una de iarnă iar reţeta la fel. Pentru că ninge afară crunt iar eu am interdicţie să ies afară. Sunt sigilat lângă sobă cu un început de guturai în braţe. Şi îmi trec timpul studiind cei treizeci de pui de găină pe care îi cresc într-o ladă, lângă soba care duduie. Au acum şase zile puii mei şi sunt atât de frumoşi de cuminţi şi de proşti. Ei îşi închipuie că sunt găină şi mai ales că sunt mama lor. E suficient să mă ivesc lângă ladă că încep să piuie şi se caţără unii pe alţii ca să ajungă la mine. E deajuns să bag o mână în ladă, că mi se caţără piuind până pe umăr. Îi iau câte jumătate în braţe şi ei se culcuşesc aşa de cuminţi şi stau piuind. Vorbesc cu ei şi ridică ciocurile mici spre mine de parcă m-ar înţelege. Ori sunt doar fantezii de-ale mele de om bătrân. Oricum cresc ca din apă şi la muchia aripii au început să le răsară pene albe. Dar când o să crească, îi dăruiesc pe toţi, nu îmi închipui că aş fi în stare să-i pun supt cuţit. Cât sunt ei de proşti sunt în stare să vină la sacrificiu de bună voie, convinşi că nu le pot face nimic rău şi că o să-i iau în braţe să mă joc şi să vorbesc cu ei.O să cumpăr alţii gata crescuţi cu care să nu mă cunosc. Nişte pui străini pentru oala mea cu supă.

Eh!
Dar hai să stăm de vorbă despre un subiect care mă fascinează.
Lichenii…
Cunoaşteţi cu toţii acea mătase verde care creşte la munte pe pietrele din râu ori la baza arborilor seculari, pe care noi o numim generic muşchi şi care indică întodeauna Nordul.
Lichenul este de fapt o simbioză dintre o colonie de ciuperci şi o specie de alge. Planta complexă e bună de gătit şi are virtuţi medicinale nebănuite. Popoarele nordice o colectau şi uscată ea se prefăcea într-o mirodenie cu savoare sau fiartă devenea supă consistentă. Combinaţia cu alcool dă o băutură cu gust uşor amărui, tonică şi cu virtuţi digestive, ori o tinctură cu care se pot trata arsurile. Făcută ceai vindecă bolile aparatului respirator şi chiar şi în ziua de astăzi industria farmaceutică o foloseşte în tratamentele tuberculozei şi astmului bronşic.
Dar cum am ajuns la licheni?
Mi-am făcut un prieten pe internet un tânăr din Germania, Jack Tel care bolnav de bucătărie şi de gătit conversează deseori cu mine. Şi Jack mi-a incitat fantezia povestindu-mi despre o supă care se face luând dintr-un râu de munte curat, un bolovan cu muşchi verde pe el şi pe care să îl fierbi cu un amestec de ierburi aromate. Spune că iese un fond cu aromă şi gust fantastic. Mi-a incitat atât de mult nerăbdarea prietenul meu Jack, încât îmi vine să plec cu zăpada până la brâu până în inima Semenicului unde ştiu eu un pârâu plin de pietre din astea fermecate. Dar trebuie să am răbdare până la primăvară, altfel mă bate nevasta cu lingura de lemn. Şi mi-a mai povestit Jack că în Elveţia este un bucătar care acasă la el are trei mese şi un râu în spatele casei şi pentru şase sute de euro scoate din apă un bolovan şi ţi-l preface în supă pe moment. E singurul fel de mâncare pe care îl serveşte şi are clienţi gârlă. Jack a fost şi a văzut cu ochii lui asta. Dacă iese bine consomeul de bolovan, am să dau sfoară în ţară şi o dată pe lună am să gătesc bolovan la ceaun pentru amatorii de rafinament şi ciudăţenie. Că slavă domnului, bolovanii mei din banat nu conţin TVA şi nici nu sunt impozitaţi cu 16 la sută. Parcă văd un loc de campament cu cort într-o poiană pe marginea lacului Văliug, unde se varsă Bârzava, ori pe râul Timiş la Gârâna, după lacul de la Trei ape, şi un cazan mare pe pirostrii în care bolovanii fierb molcom iar eu serios şi cu ştaif îi sucălesc cu un linguroi de lemn uriaş. Merită să fac asta. Şi am încredere totală, fiindcă dragilor, cât de nebun sunt eu, mi-s în stare să fac şi zeamă de bolovan şi să fie mâncabilă.