Julie şi Julia

Astăzi mi s-a întâmplat ceva zguduitor. O mână nevăzută de pe internet m-a luat şi m-a întors pe dos. Mă simt acum ca o mănuşă cu un deget.
Adică plin de fericire şi de un optimism cu care pot umple toate găurile negre din Univers.
Blogul meu fiinţează din Mai anul trecut, adică 2010, dar am început să mă ţin în mod serios de capul lui din noiembrie încoace. Postez în fiecare zi o scriere-zicere-poveste despre mâncare în care reţeta ocupă un loc mai aparte, aproape secund, de două ori pe săptămână postez o copie video a emisiunilor mele pe Youtube iar seara răspund e-mailurilor. În rest scriu în paralel, câte patru ore pe zi la cărţile mele, trei de-a valma, două din sfera culinară şi una de proză sfâşietoare, numită "Ochelari de văzut prin oameni". Am ajuns să am o normă de 70-120 de cititori pe zi, iar emisiunile au fost urmărite pe Tub de 9.500 de persoane în două luni şi trei zile. Nu ştiu dacă aceste cifre înseamnă mult sau puţin, dacă ele sunt semnificative, dacă statistic sunt de cuprins în vre-un clasament. Dar ce mă unge pe suflet este că mi-am găsit o mulţime de prieteni care mă urmăresc şi îmi scriu de pe tot mapamondul. Cu unii dintre ei deja mă cunosc atât de bine că parcă am mâncat un an la aceeaşi masă, deşi ochii noştri nu s-au văzut niciodată. Desfătare şi dezmăţ. Nu ştiu ce mi-am propus în final cu această activitate on-line şi de ce am intrat în lumea blogerilor. Poate că ştiam la început, dar pe parcurs motivaţia iniţială s-a diluat. Ei bine, astăzi s-a întâmplat să văd cronica unui film pe care până la urmă l-am căutat pe net şi l-am văzut de două ori la rând cu sufletul la gură, Este vorba despre Julie şi Julia o poveste despre femeia care a schimbat bucătăria americană. Până la ea nu existau decât semipreparate, conserve şi produse congelate. Ani de zile a ţinut un show de televiziune care a spart canoanele şi le-a învăţat pe femeile din america din ce parte se ţine tigaia. Filmul este o poveste din două poveşti atât de interesante şi bine tensionate dramatic încât uiţi să respiri. În pauza dintre cele două vizionări m-am dus obligatoriu la bucătărie şi am făcut o omletă- cel mai simplu preparat la tigaie- după reţeta Juliei. Şi prima dată nu mi-a ieşit. Nici a doua oară. de-abia a treia a început să semene cu cea din film. A patra încă. La a cincea s-au terminat ouăle din frigider, dar dimineaţa o să cumpăr altele.
Aoi m-am întors pe internet şi am început să caut omlete pe Youtub. I-am găsit frigând ouă bătute pe Gordon Ramsay, Jamie Oliver, Jack Pepin. Şi mă opresc aici.
Trebuie să îmi reconsider poziţia cu privire la gătit şi la ceea ce de fapt înseamnă mâncarea. Cu cât ştii mai mult cu atât îţi dai seama cât de puţin ştii. Dar am găsit definitoriu ceea ce eu am intuit. Chiar dacă eşti profesionist la plită (în sensul că lucrezi pentru un salaiu, bucătar de front cum zic eu) şi ai patru sute de clienţi la zi, ori te joci în bucătărioara ta de acasă, dacă nu iei gătitul ca pe o joacă gingaşă în care ingredientul principal este DRAGOSTEA, mâncarea nu îţi iese. vei realiza doar o compoziţie, o mixtură de ingrediente care poate fi bună sau rea dar în nici un caz excepţională.
Aşa că notaţi vă rog: Dacă dragoste nu e , nimic nu e.
Am şi uitat ce vruiam de fapt să vă spun în zicerea de azi în afară de faptul insistent că trebuie să vedeţi filmul ăsta. Meryl Streep
http://divxonline.biz/comedie/1005-julie-julia.html
Acesta este link-ul de acces spre film.
Aştept de la voi comentarii şi poate confesiuni. Aveţi dragoste în mâncarea voastră?
Şi acum o reţetă de la Julia:
Omletă cu rodii şi cremă de unt

Două ouă se bat cu două linguriţe de apă rece timp de jumătate de minut.
Prăjiti din ele o omletă pufoasă (se prăjeşte doar pe o parte, la suprafaţă trebuie să rămâie cremoasă)
Scoateţi omleta pe o farfurie şi ungeţi-o cu crema de unt. Această cremă se obţine frecând untul cu zahăr pudră, vanilie şi un strop de rom.
Presăraţi din belşug omleta cu seminţe de rodie.
Împachetaţi-o supt formă de rulou. Secţionaţi-o în trei tranşe la 45 de grade. Obţineţi astfel trei cilindri care pot fi aşezaţi vertical. pe o farfurie albă pudraţi cu cacao prin strecurătoarea de ceai. Aşezaţi cele trei tranşe de omletă. Jur împrejur presăraţi seminţe de rodie şi câteva frunze de mentă. Se poate stropi cu un sirop de fructe care să contrasteze cu rodia, de exemplu fragi. Merge lângă şi o lingură de îngheţată de vanilie şi puţină frişcă.
Şi multă, multă dragoste.