UICA MIHAI

10.19.2020

Zamă de toamnă și conopidă la cuptor

9.30.2020

7.13.2020

Cirbă de burtă versus tocană la crăstolă

7.12.2020

7.04.2020

1.14.2020

Doar mâinile mi-au rămas tinere, cu degete subţiri, nervoase, aproape de pianist, înzestrate cu acea dexterita dobândită prin naştere. Dar dimineaţa, în oglinda de la baie îmi apare un bătrân cărunt, cu riduri evidente în colţul ochilor şi pe frunte, pete de ficate sub pleoape şi un zâmbet mohorât, mai mult rictus, mai mult amintire de zâmbet, pe buze.

Refuz să cred că sunt eu, în mine trăieşte un copil desfrânat care se contrazice cu imaginea aceea de bonom la vâsta senectuţii şi mânjesc oglinda din baie cu tot ce îmi pică la ndemână stricându- i stratul de argint.

Am preschimbat oglinda din baie de trei ori, dând vina pe ea pentru minciuna oglindita, dar nu am reuşit să schimb nimic. Asta doar până în ziua în care muza, mi-a şoptit la ureche: adevărata oglindă în care trebuie să priveşti, este cea a sufletului tău.

Şi de atunci mă piaptăn pe orbeşte, bărbieritul îl fac pe sponci pe pipăite şi iaca- tă mă simt cu totul mult mai tânăr.

Raţa pe varză

Dacă dobândeşti de la precupeţi un răţoi aşa la peste trei kile, cu târtiţa galbenă de grăsime şi pielea de culoare lumânării de împărtăşanie, să te apuci să îl dai clocotului într- o oală pântecoasă alături de morcovi, păstârnac, pătrunjel şi ţelină rădăcină, mai adăugând o lingură rasă de sare, boabe de piper, două foi de dafin şi două cuişoare înfipte într- o rădăcină de praz curtată de foile verzi ca să- i rămână numai miezul alb şi dulce.

Şi la clocot moale să fiarbă răţoiul ăsta bagabont, un ceas şi jumătate, cu capac pe treisfert aşezat deasupra.

O să îţi iasă o supă plină de bănuţi aurii de grăsime, cu un gust de tinereţe vârlavă şi duh de viaţă fără de moarte.

Iar în supa strecurată să pui tăiţei de casă, fir-de-păr, pe care doar o dată să-i clocoteşti, şi să îţi umpli blidele pântecoase cu zama asta duhovnică, presărată cu pătrunjel verde tocat mărunt.

Iar pe răţoi să îl aşezi într- o tavă orânduită cu varză călită, dimpreună cu ceapă albă, ardei capia tăiaţi fâşiuţe, mirodenii de gust după închipuirea ta, şi dacă ai făcut pat vârtos pentru răţoi, dă- l la cuptor pentru un ceas la foc iute să se îmbine gustul cărnii cu cel al căpăţânii murate şi să vezi minune de mâncare, simplă gustoasă şi credeţi- mă nici nu te mai gândeşti la oglindă şi la moşul oglindit de conturul ei.

1.12.2020

Duminică fumurie

O ceaţă fumurie îmbracă universul în strai ciudat, la fel sufletul meu.

Nu îmi place de loc starea asta, mă simt ca o alice de plumb încărcată într- o puşcă cu ghnturi, pregătită să tragă în cer .

Îmi lipsesc zăpada şi doar puţin azur într- un colţ de suflet, ca să îmi facă duminica împlinită, aşa că trec la plită şi suflecat de nostalgii, pregătesc un prânz de gală mai chemând şi niscaiva musafiri să îmi fie alături.

Să îmi iertaţi tonul aproape lipsit de vlagă, ne revenim noi pe parcurs, bucatele unse fiind cel mai bun leac.

Mai întâi pregătesc beutura iernii de căpătâi:

C R A M P Ă L

Să pui să faci un caramel din două linguri de zahăr

dar grijă cum îl răsuceşti ca să îţi rămână doarcastaniu uşor şi să nu se ardă. Iar caramelul să îl prepari într- un vas înalt şi repede să îl stingi cu un litru de răchie potrivită din tărie, adică într 38 şi 40 de grade. Mai adaugă câteva boabe de piper, două cuişoare, două boabe de ienibahar, doar o fâşiuţă cât unghia de scorţişoară şi coaja de la o portocală rasă.

Când vrea să dea în clocot beutura asta, aprinde deasupra ei, în aburul de alcool, un chibrit şi când flăcări albastre începe să se joace în buza vasului, lasă- le preţ de trei secunde, apoi aşează un capac deasupra să stingi vâlvătaia, trage rachiul de pe foc, pritoceşte- l prin strecurătoare şi uite aşa fierbint să îl bei, deschizător de poftă la prânz ori la cină.

Iar răcit în zăpadă, să îl tot bei ca să risipească plumbul din cer şi din sufletul tău.

Se cuvine un aperitiv osândit la aşa deschizător de poftă, aşa că pregătesc nişte

F R I G Ă R U I D E P R O S P Ă T U R Ă

Am ales potrivite ca grosime, din galantarul de la piaţa, caltaboş, sângerete şi lebăr durduliu, le-am tăiat potrivite la grosime de un deget şi intercalate cu rondele de ceapă şi slănină albă proaspătă, le-am tras pe ţepuşe de frigăruie, mai pudrându- le cu piper alb, cimbru uscat şi curry, care dă gust rafinat. Am mai stropit cu nişte ulei de susan, şi iute, aşezate în tavă, le-am dat la cuptorul bine încins, numai un sfert de ceas, să se înmoaie ceapa şi să vrea să plenească maţul prospăturilor.

Aşezate lângă inimi de varză acră şi ardei bulgăreşti scoşi din oţet, se cunună cu rachiul fiert de minune, mai ales că pâinea la gustarea asta a fost stropită cu ulei şi uşor trasă la tigaie ca să fie castanie pereche mezelicului.

Iar pe mai departe pun în castroane pântecoase, o ciorbiţă de perişoare ca la mama ei, numai că în carnea frământată clasic cu orez, am pus şi o mână de ardei kapia scoşi din marinată şi tăiaţi fin de tot, ca să dea o aromă mai vie, iar dessingul a fost nu de smântână ci de ouă bătute cu telul, amestecate cu lapte gras nefiert şi un strop de hrean ras. Şi cununată cu mult leuştean, zeama asta mai cere Crampăl şi risipeşte ceţurile.

Iar de fel principal, am pregătit nişte muşchiuleţ de porc, tăiat rondele de trei degete, tras la tigaie cu ulei de măsline, unt, piper verde, capere iar împlinirea sosului o am făcut- o cu muştar de dijon şi vin alb dulce.

Bun înţeles, garnitura este varză călită şi carofi fierţi în coajă, despieliţaţi şi stropiţi cu unt să împodobească auriu masa şi să stânească poftele hămeşite.

Iată aşa se face duminica vie, proaspătă şi dacă mă uit peste oraş, parcă ferestrele caselor steclesc şugubăţ şi îmi fac cu ochiul.

DOAMNE AJUTĂ !!!