COMISIA DE ANTICORUPTIE

COMISIA DE ANTICORUPŢIE

            Mă numesc Vasile  Pupaşcu Zangras şi sunt colonel în Ministerul de Interne.

            Acum trei zile am fost numit preşedintele Comisiei Judeţene Anticorupţie, fir-ar mama ei...

            Apăi dacă ar fi să îmi iau atribuţiile în serios, ar însemna să îmi arestez jumate din foştii colegi de liceu plus un sfert din verişorii de rangul unu şi doi.

            Nici nu îmi închipuiam că o să fiu pus vre-o dată într-o situaţie aşa de nasoală, mai ales acuma cînd am atît de lucru cu finisările interioare  la viluţa de la Miglovăţ şi nu găseşti materiale de calitate decît cu eforturi supraomeneşti.

            Aşa mai apelam şi eu la prieteni şi relaţii, mai un Travertin, mai o Carara, că pe bozgoroaica de nevastă-mea o dor tocurile de la sandalele Leonardo dacă nu calcă pe marmură.

            Nu mai zic că şi fiu-meu a tamponat Mercedesul ăla cinci sute de, pe care l-am primit ca donaţie prin Biserica Evanghelică şi Apostolică de Rit Baptisto- Adventist a Mormonilor şi acum umblu să fac rost de lac sidef şi să-i mai rezolv şi cu vama la Ferari ăla Testa Rosa pe care l-a cîştigat premiu la olimpiada de Dirigenţie de la Ravenna.

            Ce credeţi că-i chiar atît de uşor să fii colonel în ministerul de interne ?

            Pe dracu !

            Îţi ţîţîie fundul la fiecare remaniere guvernamentală, ce să mai spun de alegerile libere şi democratice cînd se întoarce ţara cu fundul în sus şi nu mai ştii care cu care.

            Ieri era Ixulescu la pedesere şi acuma te pomeneşti cu el  candidat independent pe lista Convenţiei. Nu mai poţi să ai încredere nici în membrii familiei, că o dată te trezeşti că nevasta  ocupă funcţia de secretar executiv în Forumul Femeilor  Democrate din România şi se implementează în promovarea spiritului egalitarist la toate nivelele.

            A mea bineînţeles că încă nu a îndrăznit, dar nici mult nu mai are.

            Şi acuma mai e beleaua asta cu comisia de corupţie în care s-au adunat pe pile şi relaţii toţi jmecherii din oraş.

            Ieri am avut prima şedinţă de înfăţişare, adică să ne cunoaştem mai bine membrii între noi şi să fixăm mijloacele şi metodele cu care.

            Pot să vă redau stenograma discuţiilor, că aveam ieri aşa, din întîmplare mini- reportofonul la mine şi am apăsat fără să vreau pe butonul de pornire.

***

-Să trăiţi !

-Noroc mă, sărut mîna doamna Macovescu, ce bine vă stă în galben.

- Domne', bătă-te norocu, tot fustangiu ai rămas...

- De asta numa' un metru de pămînt pe piept îl vindecă.

- Auzi, cine a fost ieri în control la S.C. Kalimera?

- Eu am fost, de ce ?

- Păi bine măi frate, te-ai apucat să le dai peste cap toată contabilitatea oamenilor de-acolo şi la urmă le-ai mai tras şi două milioane amendă. Să ştii că ei e hotărîţi să facă contestaţie.

-Auzi nene, trăim în democraţie, poa' să facă cîte contestaţii vrea ei, da' amenda trebuie să o plătească. Să zică mersi, că dacă nu ştiam că e rudă prin alianţă cu tine le confiscam şi alea trei tone de biscuiţi la care nu avea factură şi tot stocu' de ţigări.

- Bine mă, bine, înţeleg, că tu eşti profesionist şi îţi faci meseria impecabil, da’ oricum, gîndeşte-te, două milioane e două milioane  şi băieţii a avut pierderi mari, că le-a intrat nişte anticorpi într-un vagon de orez şi a trebuit să-l dea pe tot la porci. Şi după aia a mai fost şi chestia aia cu sticlele de vodcă de la greci, de era apă în ele şi a trebuit să le returneze înapoi. Nu era mai corect dacă luai şi tu acolo o ladă de wisky şi vre-o două trei cartuşe de ţigări ?

-Auzi meştere, eu nu pun gura pe băuturi de-alea chimice de le vinde ei la fraieri şi nici nu fumez paie de la Cehi. Dacă era băieţi salon şi dădea şi ei acolo o friptură şi ceva mărunţiş de benzină, închideam ochii. Da' ştii că am stat patru ore la ei şi n-a întrebat şi ei, dom' inspector ţi-o fi foame, ţi-o fi sete, ţi-o fi dor dă codru verde, nici măcar  o ceaşcă de cafea nu mi-a oferit dinainte.

- Ei acu' parcă stai tu în cafeaua lor mă, ăştia e băieţi de la ţară needucaţi, de-abia şi-a lăsat opincile la barieră, nu are maniere, nu ştie cum să trateze o persoană de condiţie şi cum să se comporte la un control.

- Aici e vina ta mă, că trebuia să le faci instructajul de protecţia minţii, doar e rudele tale...

- Pe dracu ale mele, e nepoţii de verişoară de-a lu nevastă-mea, da' ştii tu cum sînt eu, inimă bună, de apăr pe toată lumea.

-Ştiu mă, ştiu, că a scris de tine şi în Caţavencu cum ai ajutat tu nişte greci să vîndă fasole la armată şi a rămas o jumate de regiment fără măsele, din cauza la pietrişu din gamele.

- Eee! Caţavencu, ăştia nu ştie pe ce lume trăieşte, nu ştii tu cum e ziariştii, una spune şi alta gîndeşte, da' se hrăneşte din tiraj şi dacă nu li se vinde gazeta sunt muritori de foame.

- Mă băieţi, lăsaţi ziarele şi veniţi încoace să vă spun  cum a fost la Chicago.

- Te-ai întors fraiere din America...

- Fraier e şeful ăla al tău care încă nu te-a dat afară.

- Hai să trăieşti, mi-a fost dor de tine....

- Mă guşă, puţi a Statuia Libertăţii....

- Da' ţi-a priit aeru american, văd că ţi-ai lăsat şi barbă de trei zile ca ăla de la Proteve...

- Invidioşilor. Hai staţi jos să vă povestesc cum m-am întîlnit cu Costache la Chicago.

- Care Costache ?

- Cum care mă, Costache, de a fost cu noi la cursu' de propagandişti la Craiova, de s-a dus el după aia la cece al utece şi se ocupa de relaţiile cu studenţii din ţările lumii a treia şi a fost într-o vizită la Roma şi a rămas pe-acolo.

- Costache, gîngăvitu ăla de avea o soră măritată cu ăla de la Scînteia ?

- Ăla mă, a ajuns mare boss la Chicago, are un hotel şi o crîşmă românească cu sarmale şi mititei, de se adună diaspora la el în fiecare seară. Şi nu se mai gîngăveşte neam, are o engleză de zici că s- a născut american.

- Omu' dracului Costache, încă din şcoală a fost el şmecher şi băgăreţ, păi cum dracu crezi că a ajuns el în ceceu ?

- Fraiere, avea pe soră-sa, aia l-a aranjat.

- Domnilor vă rog să nu mai folosiţi acest limbaj comun şi plin de invective. Aici nu sunteţi la locurile de muncă ! Puteţi compromite această instituţie proaspăt creată, pe care guvernu a conceput-o...

- Domn' profesor te rog să ne slăbeşti cu programul ideologic, toată viaţa numai de aşa ceva am avut parte, din clasa a treia la pionieri, dintr-a şaptea la uteceu, la opteşpe ani în pecereu şi după aia numa învăţămînt de partid şi învăţămînt de partid. A venit momentul să ne mai recreem şi noi puţin şi acum dacă guvernul ne oferă oportunitatea să ne mai întîlnim şi noi din an în paşte, să fim domnule naturali şi fără perdea.

- Tu ai un mod foarte periculos de a privi lucrurile şi fenomenele...

- Tu ai un foarte periculos mod de a-ţi trage două în meclă..

- Domnilor, lăsaţi-o naibii, suntem aici toate personalităţile judeţului şi voi vreţi să vă caftiţi...

- Hai pupaţi-vă şi mai bine să ne povestească de Costache.

- Măi dar vre-o sticlă de ceva s-a gîndit cineva să aducă ?

- Nu e nevoie nene, că avem fond de protocol, uite aici, cafea ness, apă minerală , bere, coniac, ţuică, wisky, tot ce îţi pofteşte inima...

- Săracu guvernul, are grijă de noi...

- Are mă, de ce să nu aibă, că doar noi suntem cei care înfăptuim hotărîrile guvernului. Uite acuma, a zis guvernu să ne adunăm şi să luptăm împotriva corupţiei şi noi ne-am adunat şi luptăm ! Păi ce, e puţin asta?

- Aşa, ia pune Fănele şi mie un deget de Balantină din aia cu eticheta aurie, mersi.

- Doamna Olga ce ziceţi de un pepsi mic cu puţin coniac în el ?

- Dar vezi dragă să nu fie prea mult Pepsi.

- Mojicule !

- Doamnă mai glumim şi noi.

- Deci cobor eu în gară la Chicago şi cînd să mă sui în taxi, am simţit că fac infarct. La cinci metri de mine am văzut un ţăran, dar ştii tu, colo- şa, un ţăran autentic de la Buzău, cu opinci, cioareci, cuşmă şi toate alea. Stătea sprijinit într-o boată de stejar şi fuma Kent. Mă duc la el şi îi spun "să trăieşti bade". El mă priveşte lung zîmbeşte şi îmi răspunde "Sori" adică pardon. Eu îi zic "Iu dont spic rumenie" adică nu vorbeşti engleză, şi el îmi răspunde "nău, i am not" adică canci. Cînd mă uit mai bine văd că avea nişte afişe pe piept şi pe spate. Era bilingve, adică scrise pe amîndouă limbile de circulaţie şi făcea reclamă la produsele culinare a lu' Costache şi la confortul autentic din Carpaţi pe care îl oferă în hotelul lui. Mă, ce-mi zic eu şi aşa aveam decontată cazarea şi două mese pe zi, hai să trag la ăsta că-i de-al nostru, că poate îmi face o reducere pe motiv de conaţionalitate şi reuşesc şi eu să îmi reîntregesc bugetu ăla de austeritate cu care plecasem în delegaţie. Zis şi făcut, ajung la hotel, era doar la trei blocuri mai încolo şi cînd intru înăuntru, cu cine dau ochii, cu Costache. Era îmbrăcat cu dulamă de aia ca la munte şi purta cizme Bilgher. Privea mulţumit la covoarele din hol şi fuma ţigări de foi. Cum m-a văzut a şi sărit în gîtu meu, mă Tinele, mă puiule, ce bine îmi pare că te văd, dar ce cauţi tu aicea, uite mă, sunt în delegaţie la Camera de Comerţ din Bruclin, mă băiatule tot aşa gingaş şi fercheş ai rămas, ei da tu la fel şi zice Costache, hai frate-miu să  bem  una şi să-i tragem un chef de pomină. Şi m-a băgat în salonu lui privat, că eu nici nu aveam idee că el e patronu', dar m-a dus peste tot şi mi-a explicat, era tot numai piept şi  pene,  adică să-mi arate ce a realizat el în zece ani de lume liberă. Eu i-am cîntat în strună, că trebuia doar nu era la politess cum zice francezu' şi după aia a venit nişte fete în ii străvezii de borangic de li se vedea sfîrcurile  stereo şi ne-a adus pui la ceaun şi scordolea de raci şi ciulama cu mămăligă caldă şi trei feluri de vin de Murfatlar din podgoriile Californiei. Şi-am băut şi ne-am amintit de tinereţe şi am bocit unu' pe umăru' lu celălalt pînă după miezul nopţii cînd a venit fetele alea cu ie şi m-a luat pe sus şi m-a dus să mă culc.

A doua zi Costache m-a aşteptat la cafea şi mi-a făcut program de vizite să mă prezinte la lumea bună şi să mă ducă peste tot ca să intru în contacte şi domnule să fiu a dracului dacă nu m-a impresionat Costache pînă la lacrimi ce duios s-a purtat el cu mine şi cum m-a îngrijit ca pe un frate. Asta pînă în ultima zi, cînd mi-am făcut bagajele, pupături, la revedere, lacrimi mă rog, tot tacîmu' şi numa ce îmi prezintă Costache o notă de plată de o mie trei sute de dolari de am zis că fac infarct pe pultu’ de la recepţie. Nu dispera mă, că nu dai de la tine, e de la Statu' Român care oricum are datorii morale faţă de mine şi trebe şi eu să mi le recuperez conform cartei drepturilor şi după aia trebuia să îţi şi dau o lecţie de economie de piaţă, nu capitalism cu faţă umană, ca să înţelegi şi tu cum funcţionează economia din vest. Şi să ştii că ţi-am făcut oricum nişte reduceri că nu ţi-am trecut în notă scobitorile şi cafeaua de la micul dejun. A dracului Costache, că eu am băut numai ceai de mentă cu zaharină.

- Are dreptate Costache, aşa e în capitalism, omu' nu mai are nici prieteni nici Dumnezeu. Dolaru e acolo şi frate şi soră...

- Ba zic că Costache a rămas tot aşa jigodie ca în şcoală, păi nu era el ăla care ne pîra la lector că avem fiţuici şi lectoru' stătea cu ochii pe noi şi el putea să copieze în linişte ?

- Domnu' Chisică !

- Da domn' Covaşă..

- Domn Chisică, o vinit la matali la birău o şircularî ca sî punî tăţî angajaţî declaraţîi di vinit ?

- A venit domn' Covaşă.

- Păi di şe o pus-o zargitu şela di şăf di sierviciu pă fie-mia sî diclare că ari maşînă di două mii di şentimetri cubi, că doar aşeia nu-i pi numili ei , îi trecutî pi numili lu nevastă-mia.

-Domnu' Covaşă nu sunt la curent cu evenimentele, dar îţi promit că mă interesez luni de dimineaţă, îl chem pe şeful de serviciu la mine şi stau de vorbă cu el.

- Aşa domn Chisică, dăi cu aşela di pamînt să o lasi pi fică-mia în paşi că altfel...

- Cît priveşte Costache...

- Mai pune mă, un deget de Balantină.

- În ceea ce priveşte strategia de integrare în NATO, guvernul se străduieşte e adevărat, dar trebuie să fim conştienţi că ultimul cuvînt tot Moscova îl are. Nu cred că Jelţîn va fi de acord să aibe în coastă rachetele americane...

- Jelţîn e cu un picior în groapă domnule profesor, cel mai greu om la ora asta este totuşi Lebed.

- Şi Lebed este anti...

- Lebed nu este nimic domnule, Lebed vrea cu orice preţ să ajungă preşedinte şi dacă îi cer americanii să dea undă verde, o va da. Totul e o chestie de timp. Cu cît crapă mai repede nea Boris, cu atît mai repede ne integrăm în Nato.

- Eu tot nu înţeleg la ce ne serveşte nouă integrarea .

- Păi tu niciodat nu ai înţeles nimica, mereu ai fost cu capul în nori. Păi gîndeşte-te aşa, vine Nato aici, vine soldaţii americani, păi pentru ăştia e nevoie de baruri, de restaurante şi case de toleranţă, ce afaceri se vor face domnule, o să înflorească comerţu' ceva de nemaipomenit. Şi noi vom fi pe fază şi vom coopera cu Nato de ne facem cocă de bani. Ce dolarii lor e infectaţi cu raze X ?

- Băieţi, a sunat domnul Prefect, a spus că mai întîrzie o jumătate de oră şi vă roagă frumos să nu vă îmbătaţi pentru că avem o ordine de zi extrem de încărcată.

- Băi Dulache, de cînd îmi ţine mie Prefectu' socoteala ?

- Tiţule eşti beat deja...

- Beată î-i măta !

- Bă nenorocitule...

- Domnu colonel, vă rog să interveniţi şi să aşezaţi lucrurile pe făgaşul lor firesc.

-Da doamnă, voi interveni ! Stimaţi tovarăşi...ăăă.. stimaţi domni. Vă rog să luaţi loc în linişte. Domnilor. Mă Chisică! Domnilor, aşezaţi-vă liniştiţi la locurili voastre. Mă ! Staţi jos dracului că acu' scot pistolul. Ce naiba, vă purtaţi ca nişte copii. Doamna Stamatiad te rog să nu îţi mai sufleci aşa rochia aia că ne apucă transpiraţia şi noi suntem aici la treabă, nu la spectacol de revistă. Domnu Vasile, nu mai bea domnule, că uite te-a prins alcoolul şi ai nasu’ ca un morcov.  Are dreptate tovarăşu... ăăă... domnul Manole, că nu e frumos să ne găsească Prefectul machiţi, deoarece el e proaspăt pe această funcţie şi încă nu a ajuns să ne cunoască în profunzime drept care e posibil să îşi construiască o imagine deformată, nu-i aşa şi să se demobilizeze chiar de la început. Iar noi ştim bine, tov... domnilor că în aceste momente grele avem nevoie de un Prefect lucid şi puternic aşezat pe probleme, ancorat în realitate ca să mă exprim aşa, spre a reuşi să ducem la îndeplinire sarcinile ce ne revin pe line de... pe line de.... mă rog, pe linie !

De aceea vă solicit să vă mobilizaţi şi să nu mă scoateţi domnule din pepeni că eu sunt cel mai mare în grad aicea şi acu' pun mîna pă telefon şi chem brigada dă intervenţie.

- Domnule colonel, te rog să ai grijă cum te exprimi, deoarece trăim într-o societate fără constrîngeri şi fără intimidare, iar dumneata încerci să te impui pe calea forţei şi pe calea ameninţării cu forţa.

- Domnule director eu te rog să ai grijă ce spui şi cui spui că altfel te trezeşti ca mîine la coadă la şomaj, că nu cred că sereleul ăla a lu nevastă-ta o mai duce mult dacă matele îţi pierzi scaunu' de la Direcţa Muncii. Nu e cazu' să ne dăm acuma în petec. Beţi domne' mai temperat şi să nu dea dracu să faceţi vre-o gafă cînd vine Prefectul, că eu îmi iau mîna de pe voi.

- Aşa colonele, aşa, ai pus punctu pe i mare, acu e momentul să te duci la budă şi să bagi baterii noi la reportofon.

- Domnule ce încerci să insinu..

- Lasă-l domnule că glumeşte, nu ştii ce şod e el, mai ales de cînd l-au pus la Cultură, că toată ziua e cu nasu pe la actriţe să le controleze de lenjeria intimă şi să împiedice orice încercare de întinare a valorilor cu asaltul prostului gust şi a nonvalorilor.

- Nu eu am spus domnule asta, ăsta e un citat din Caramitru din discursu de la instalare...

- Uite domnule şi care io credeam că ...

- Domnule colonel fi aşa drăguţ şi mai pune-mi un deget de Pepsi...

- Păi foaie verde de-abrăneasăăă... foaie ver...

- Nea Alecule stai domne, că de-abia suntem la preambul, matale dai drumu la repertoriu la parte a doua după ce terminăm conferinţa de presă şi trecem la grătare.

- E vre-un ziarist pe aicea ?

- E plin domnule holu' dă ei, stă cu apratili pregătite să ne ia interviuri...

- E şi ăia dă la Caţa.. dă la Caţa..hîc...

- E domne, n-ar mai fi, că ăştia e principala oficină  de spionaj de pe teritoriul scumpei noastre, e vînduţi agenturilor şi la Israel şi la America şi la BBC şi e prevăzuţi cu cele mai mijloace moderne de interceptare din istoria spionajului. Păi redactorii lor poate în orice moment să ia legătura cu corespondenţii voluntari din toate colţurile şi au posibilitatea să intercepteze convorbirile cele mai secrete din toate mediile politice. Păi dacă i-au instalat ei lu’ Constantinescu microfoane pînă şi în farfuriile de la micu’ dejun ca să afle ce a visat noaptea...

- O fi, că ăştia e peste tot. Am auzit că la nea Pandele în birou s-a ascuns unu' în fişetu' cu documente secrete şi era să se asfixieze acolo. L-a dus la spital cu maşina salvării şi de pe targă dicta prin celular ce a auzit el despre investitorii italieni de la Dudoasa.

- Chiar domnule ce s-a făcut cu investitorii ăia de a vrut să cumpere ferma piscicolă?

- Ce să fie, au făcut ăia firma mixtă, a intrat la licitaţie, a depus juma dă milion dă dolari în cont, da’ între timp pînă să iasă actele de la registru judecătoresc, a tras băieţii de la Regie cu plasele prin apă de a curăţat-o de orice urmă de vieţuitoare şi Italienii s-a ales cu  o baltă bună de nimic. Aşa că şi-a luat catrafusele şi aplecat, după ce a vîndut toate dotărili la nişte ţigani de la Cioflea ca să îşi amortizeze investiţia şi dracu' i-a mai văzut. Acuma umblă ăştia de la regie să mai vîndă balta o dată la nişte suedezi care vrea să crească în ea crustacee pentru sidef şi să deschidă o fabrică de nasturi, în cooperare cu guvernu’. Noi punem banii şi ăia crustaceele şi cîştigu’ se împarte sub formă de nasturi, pe din două.

- Domnul Iordache, am o problemă.

- Vă ascult cu cea mai mare plăcere domnu' Tănase.

- Domnule, taică-meu care e ţărănist din tată-n fiu, era la vremea lui puţin chiabur, adică să nu mă înţelegi greşit, nu era un mare moşier din ăia de i-a înfierat în patruşnouă, modest acolo, avea vre-o cincizeci de hectare de teren arabil şi vre-o cinci de pădure. Acuma noi, că mai am trei fraţi, ne-am înscris ca moştenitori direcţi la lege, că noi suntem cu trup şi suflet votanţi de-a lu’ domnu’ Lupu, să ne luăm pămîntu înapoi şi ne-a picat domnule să ne ducem tocmai în Ialomiţa, la dracu în praznic, să ne luăm  hectarele din trupul Goostatului care a fost desfiinţat. Şi mie nu îmi convine, că acolo s-a făcut întovărăşiri benevole şi m-a băgat cu forţa şi pe mine şi îmi dă în fiecare toamnă cîte o tonă de floarea soarelui şi două sute de litri de ulei. Cum să fac eu să îmi transfer măcar jumate din pămînt la noi aicea, mai pe lîngă Gugeanca, că am auzit că se face Zonă Liberă acolo şi o vamă cu zece benzi de ciculaţie şi mă gîndesc să îmi trag nişte antrepozite pe lîngă şosea?

-Domnule, asta e simplă, păi vii matale la mine dimineaţă la prima oră şi vorbesc eu cu ăla de la comisie de la Ialomiţa, că suntem prieteni, am fost la toate reciclările împreună şi la specializare trei luni în China şi mă compensez cu el şi îţi dau hectarele acilea. Da nu la Gugeanca, că nu e bine acolo, asta a fost doar o ştire aşa că să deruteze băgăreţii, adică o pistă falsă pentru opoziţie, înţelegi, îţi dau exact un teren în buricu' vămii, da nu mult că e mai multe persoane la care am obligaţii şi poţi să îţi construieşti un motel cu benzinărie şi restaurant de om te-ai făcut.

- Domnu' Iordache nici nu ştiu cum să-ţi mulţumesc...

- Nu trebuie domnu' Tănase, ce naiba o mînă spală pe alta, mai un trimestru şi termină fiu-meu facultatea, păi n-o să-i trebuiască un post  în oraş ? Şi nu-i dai matale o catedră de Limba Engleză la Liceul Economic?

- Vai de mine domnule, cum să nu, dacă doreşti îl iau la mine la inspectorat, referent de specialitate, mai face băiatu' şi nişte delegaţii, o specializare la Londra...

- Nu, el e mulţumit  cu o catedră la Economic, ştii doar ce băiat modest e, îşi cunoaste lungul nasului.

- În şaptezecişişase lucram la Fabrica de Şuruburi, eram electrician de întreţinere la macarale, toată ziua stăteam cocoţat pe grinzi, mă exploatau ăştia ca pe dracu', că eram tînăr şi aveam sînge fierbinte. Secretar de partid pe secţie era unul Vădan, un oltean băgăreţ al naibii. Într-o dimineaţă mă cheamă la el la birou şi îmi spune Jeane, tu eşti viitorul nostru. Vezi că te trimitem la şcoala de cadre să te pregăteşti. Pleci peste cinsprezece zile la Timişoara la cursul de utece. Trei luni. Ai grijă cum te prezinţi acolo să nu ne faci de rîs, că e în joc prestigiul fabricii. Nu îţi fă griji, am vorbit şi cu părinţii tăi, au fost de acord. Tu să pui mîna pe carte şi să vii cu diploma la mînă, ca am de gînd să te pun secretar de utece pe secţie.

Uite aşa am ajuns eu la Timişoara. Acolo făceam cursuri intensive, cîte zece ore la zi, inclusiv sîmbăta şi duminica, fiindcă era o criză fantastică de tineri propagandişti şi ne scotea pe bandă rulantă. Şi aveam domnule o instructoare la Economie Politică, numai cu vre-o trei ani mai în vîrstă ca mine şi frumoasă de s-o pici cu ceară. Ce să îţi spun, că toţi cursanţii erau îndrăgostiţi de ea şi numai de productivitatea muncii nu ne ardea la orele ei, o sorbeam din ochi  şi ne făceam idei. Şi nu ştiu cum dracu de s-a întîmplat că m-am încurcat cu ea. A fost o aventură năvalnică, ceva cum numai la douăzeci de ani se poate întîmpla. Seara intram pe fereastră în camera ei, că locuia împreună cu noi în internat şi pînă dimineaţa ne frămîntam ca nebunii. Eram amîndoi supţi şi încercănaţi ca doi tuberculoşi şi umblam ca nişte somnambuli pe coridoarele şcolii. Bineînţeles că s-au prins ăştia de la Partid şi ne-a chemat la comitet. Pe mine m-au iertat că eram crud şi iresponsabil, adică au dat-o cum că ea m-ar fi sedus. Dar pe ea săraca, au mazilit-o, a fost nevoită să intre în cîmpul muncii undeva pe la o intreprindere de confecţii în Moldova. Nu m-am mai întors la fabrică,  mi-a venit ordin, tot ăştia de la şcoală mi-au făcut-o, să plec la armată şi m-au încorporat la tancuri la Buzău. După aceea am intrat la Ştefan Gheorghiu şi uite aşa m-a luat viaţa pe dinainte, am lucrat la Craiova, la Turda, La Botoşani şi de zece ani sunt aici. Acum vreo patru ani plec la Roma la o conferinţă comună cu economiştii de la fundaţia Drăgan şi acolo peste cine dau. Elvira, da domnule, profesoara de Economie, dragostea mea din tinereţe. Domnule, am amuţit amîndoi, juma de oră ne-am privit în ochi fără grai, după aia ne-am pupat ca nişte cretini. Era neschimbată. Mi-a povestit toată tragedia vieţii ei domnule, ca în o mie şi una de nopţi, chestia noastră comună i-a rămas ca pată neagră la dosar şi a fost nevoită să schimbe tot felul de locuri de muncă şi să se mute de colo colo. Pînă la urmă a trecut Dunărea pe la Orşova împreună cu nişter bagaboante din Bîrlad şi a cerut azil politic la Italieni şi acolo a luat-o de la început şi a devenit un prestigios economist. Era căsătorită cu un bancher bogat care o venera şi nu făcuse copii pentru că dorea să facă o carieră de prestigiu. Întîlnirea noastră a fost ceva de neuitat domnule, era gata- gata să îl lase pe bancher şi carieră şi tot şi să se întoarcă cu mine în ţară, dar spune domnule unde s-o aduc, am nevastă, am doi copii mari. A rămas aşa, la trei luni o dată trag o fugă la Beograd, vine şi ea şi petrecem cîte trei - patru zile împreună. E o supapă de refulare. Dar domnule pînă la fericire mai avem...

- Ştiţi că a născut nevasta lui Tiberian? Are un băiat porcu...

- Tibi, mă băia...

- Nu-i aici domnule, de trei zile umblă beat pri  crîşmele de pe bulevard şi dă de băut la toată lumea.

- Păi şi pe la noi na ve...

- Ba a fost mă, dar tu erai în delegaţie după seminţe de sfeclă, a fost omul, ne-a adus un butoi de bere şi am băut pînă ne-am făcut chintă.

- Cît priveşte politica, m-am ferit să fiu înregimentat şi am avut răbdare să mi se sendimenteze ideile şi simţămintele. A fost o alegere dificilă dar acum consider că decizia mea este capitală. A fi în aceste vremuri de cumpănă pentru ţară Social- democrat, este o responsabilitate pe care mi-o asum plenar, convins că problemele majore ale naţiunii pot fi rezolvate numai cu instrumentele eficiente ale social democraţiei, care este nu doar o doctrină ci şi un mod de viaţă.

- Ţi-au  dat ăştia şi vre-o funcţie cînd te-ai înscris?

- Domnule nu am fost niciodată un arivist şi am oroare de cei care fac orice pentru o funcţie. Am fost numit director executiv al organizaţiei judeţene. Este o îndatorire plină de responsabilităţi care presupune competenţă şi respect pentru cei din jur. De aceea am acceptat. Dar să nu crezi că...

- Foai verde de-abră...

- N-auzi domne' că matale intri la partea a treia ?

- Păi n-am ajuns la partea a treia ?

- Nu domne suntem încă la preambul, ca mai întîrzie Prefectul...

- Auzi da' suprefect cine e, că io am lipsit din ţară două luni ?

- Domnule, e băiat bun, a fost inginer de drumuri şi poduri şi  face politică din nouăzeci, s-a înscris la ţărănişti cu primul val, a militat şi s-a zbătut. Are prestigiu, că a construit o grămadă de podeţuri şi canalizări stradale prin comunele judeţului şi îl cunosc oamenii. A făcut şi o specializare în Franţa de doi ani,  să-l auzi ce franceză vorbeşte ca Villon, să vezi numai cînd o ia pe ulei niţel şi începe să recite Balada Cîrciumarului în jargon, domnule e ca la teatru.

- E căsătorit ?

- E căsătorit, doamna...nevastă-sa e doctoriţă de copii .

- Aha !

- Dar e curvar sadea, aşa cum îi şade bine unui inginer de poduri.

- Mojicule ! 

- Doamnă vă rog să mă credeţi că n-am făcut nici o insinuare, toată lumea ştie cît de morală şi cît de...

- Dacă nu încetezi te dau în tribunal. Vită încălţată !

- Sărumîna...

- Hai să ne mutăm domnule la Colţu Roşu că e mai linişte...

- Nu mai există domnule nici un Colţu' Roşu', au făcut frizerie şi coafor pentru personalul din Consiliu şi Prefectură. Şi nici nu e bine să ieşim acuma din sală că dau năvală pe noi ziariştii..

- Da domnule, nu mai ai loc să te mişti de ziariştii ăştia..

- Despre mine a scris că am furat buletinele de vot de la secţia treişpe şi că le-am înlocuit cu unele în prealabil ştampilate, ceea ce este o exagerare totală, deoarece eu nici măcar nu am fost la secţia treisprezece, eu am fost numit la secţia douăzeci. Şi cînd le-am cerut să dea dezminţire ştii ce a făcut? A dat în ziar că dintr-o eroare de tipar a tipografilor în loc de treişpe a apărut douăzeci şi îşi cere scuze de greşeală. Ceea ce i-a pus cu botu pe labe deoarece a făcut o demonstraţie clară că şi ei e oameni şi e supuşi greşelii.

- Nu mai ştiu ce să fac. E procurorul ăsta pe urmele mele ceva de groază, îmi ia toate dosarele la puricat şi nu se lasă pînă nu reface toată instrucţia de la cap de coadă. Dar şi eu sunt cu băgare de seamă, nu are cu ce să mă prindă, dar îţi dai seama în ce stress sunt nevoit să lucrez. Păi de unde să ştiu eu domnule că cucoana e nevastă-sa, dacă ştiam să fiu a dracului dacă mă atingeam de ea, mai ales că nici nu e cine ştie ce grozăvie. Da' el nu înţelege şi nici nu vrea domnule să mă ierte. Cu ăsta trebuie să practic eu metode radicale.

- Cel mai bine e să-l inviţi la o ţuică şi să stai cu el de vorbă ca de la bărbat la bărbat...

- Crezi că nu am încercat domnule? Am încercat, dar excrocu nu vrea şi pace. Nu am altceva de făcut decît să fiu cu ochii în patru şi să-l pîndesc la cotitură. Trebuie să aibe el vre-o bubă ceva...

- Din cîte am auzit eu e homo...

- Aha... de aia nevastă-sa... înţeleg acuma. Păi ce mama dracului l-a găsit domnule, că doar ai văzut ce bărbat arătos e, ca bradu şi blond şi cu ochii albaştrii de pică femeile ca muştele după el...

- Necunoscute sunt căile Domnului.

Aşa e, îi pedepseşte Dumnezeu pe ăştia de îi procopseşte cu cîte una... Poponaru naibii...

- Aţi auzit că se scumpeşte porumbu domnu' Vasile.

- De-ar da Dumnezeu, că am avut o recoltă prima anu' care a trecut. Geme silozurile. Dar  nu cred, pentru că politica noastră, a guvernului e alta. Vor să păstreze piaţa stabilă.

- Fugi domnule, n-ai fost atent ce-a declarat Ciorbea ieri, că vrea o liberalizare totală...

- Eeee! Ar vrea el, dar ce crezi că opoziţia doarme ? Pîndeşte Iliescu ca un copoi, de-abia aşteaptă să facă puterea o greşeală şi harşti ! Le ia gîtul. Alegeri anticipate.

- Nu domnule, ăsta e om politic, nu face el erori de astea. Păi alegeri anticipate, în momentu ăsta cînd  pedesereul e în plină reorganizare, cînd Meleşcanu îşi face partid, ar fi picătura care umple paharu.

- Are dreptate domnu' Haralambie. interesul nostru este să ne ţinem departe de putere în această perioadă tulbure şi să ne fortificăm. Nu aţi observat că strategia ...

- Pe dracu strategie domnule, aici e o politică de interese, păi cum domnule să îi ia lu' Iliescu vila? Doar a fost şapte ani preşedinte, are nişte merite nu? De ce să nu aibe şi el o căsuţă mai ca lumea acolo, ca să nu facă naţiunea de rîs?

- Mă rog că îl doare în fund de naţiune... Nu vezi în ce situaţie ne-a lăsat pe noi? Trebuie acuma să ne facem autocritica şi să înghiţim toate alea de la ţărănişti şi de la liberali...

- Şşşş... taci mă dracului, că te aude...

- Ce să tac mă, ce să tac, mie nu mi-e frică, eu sunt specialist de marcă, recunoscut şi peste hotare, am luat şi premiu la Haga, dacă mă calcă cineva pe coadă imediat îmi dau demisia şi deschid o firmă de consultanţă juridică şi gata, am terminat cu balul politic. Eu nu sunt omul pe care să îl ţii în frîu.

- Da, sigur, şi după aia crezi că nu te întreabă nimeni cum te-ai intabulat tu pe jumate din Parcu Poporului şi cum  ţi-ai făcut casa aia cu cinşpe camere, că din salariu tău de la contencios nu îţi ajungea nici măcar să faci aleea de la intrare.

- Invidiosule, ţi-e că tu stai tot la bloc, de aia...

- Lăsă nea Matei, că aia cu blocu' e de ochii lumii, da' mata nu ştii că şi-a tras un conac la el în Oltenia acolo şi că are trei heleştee în proprietate. Păi nu studiază fie- sa la Berna şi i-a închiriat un apartament în centrul oraşului?

- Zău domnule?

- Păi şi ce nu am voie domnule? Trăim în democraţie...

- Heleştee zici... Şi te pomeneşti că sunt şi pline de peşte...

- Ei, acolo crăpcean, lin, iese ceva.

- Păi nu ţi-e ruşine obrazului să nu ne inviţi şi pe noi la o partidă de pescuit mă omule, doar ştii că toţi suntem iubitori de saramură şi de o ieşire la iarbă verde !

- Hai mă că punem noi băutura...

- Păi... păi dacă vreţi...

- Cu juma de gură hai ? Tot zgîrcit ai rămas. Nu-ţi fie teamă mă, că nu stăm decît trei zile...

- Eu am renunţat la muzică pentru cariera profesorală. Mă simţeam dedicat copiilor, instrucţiei tinerei generaţii...

- Zău domnule ? Zău? Şi la ce instrument ai cîntat?

- La fagot. Eram foarte bun, am cîntat şi în orchestra de cameră a şcolii, la Cîntarea României, acolo am fost  remarcat. Dar din păcate, era o concurenţă la Conservator, ceva de speriat, şapte pe un loc şi marea majoritate erau cu pile, era în vremurile acelea în care se intra pe miei şi pe ţuică, iar ai mei erau oameni săraci, de la oraş. Aşa că am dat examen la Agronomie şi am intrat cu brio. După aceea am intrat în învăţămînt profesor de Botanică şi dacă nu era Revoluţia şi acuma eram la catedră. Acuma să spun că mă socotesc împlinit, dar mai am remuşcări, pentru că aş fi putut face o frumoasă carieră muzicală. Şi pe deasupra mi-am vîndut şi fagotul cînd mi-am cumpărat Fordul ăla pe motorină.

- Dramele vieţii neică, eu nu am vrut în ruptul capului să mă duc la facultate, îmi doream să devin mecanic auto, dar mi-a tras tata o bătaie soră cu moartea, zicea, să-mi iasă ciubucurile şi ţigările Kent din cap şi după aia m-a înscris la Drept cu forţa. La noi în familie era aşa, crescuserăm în teroare, păi tata m-a bătut şi în ziua nunţii aşa, preventiv. Cînd am avut prima sesiune a venit în control la mine la Cluj şi mi-a cerut indexul pe coridor. Mamă doamne mi-a tras o mardeală soră cu moartea de am stat cinci zile în infirmerie. După aia am luat toate examenele numai cu excelent. Da domne, lu’ tata îi datorez tot ce am. El m-a făcut om. Mi-a pus pîinea şi cuţitul în mînă.

- În ceea ce priveşte politica actualului guvern cea mai mare greşeală consider că este atacul prea direct asupra marilor patroni. Nu trebuia să dărîme stîlpii financiari ai economiei private. Să dai în Răzvan Temeşan la ora asta e un sacrilegiu. Păi omul ăsta e un titan al finanţelor, un mare artizan al afacerilor. Şi tu  îl dai pe mîna poliţiei ca pe un borfaş de rînd.

- Lăsaţi domnu' Ene, că n-o fi chiar aşa.

- Domnule nu ştii ce spui. Păi Temeşan cînd se duce la Londra are uşa deschisă la Lloyd. Ştii ce este Lloyd? Este în lumea finanţelor ceea ce este Rols Royce în lumea automobilelor. Şi pe un om din ăsta îl demiţi? Şi păstrezi un jidan ca Isărescu să tipărească bani fără acoperire...

- L-am cunoscut la Sovata cu un an înainte de a se naşte Andrei. Era un bărbat frumosss...frumosss... ce mai toate femeile din hotel întorceau capul după el cînd traversa sala de mese cu tava cu prînzul în mîini. Drept ca un brad, călca apăsat şi aşa frumos ocolea mesele. Ce mai, toate erau topite după el. Şi el, el, s-a oprit tocmai la mine. În a cincea seară, tocmai avusese loc o şezătoare literară în care a citit poezii un domn chel din Bucureşti şi după aceea a fost organizată o mică agapă tovărăşească cu gustări şi vin sec. Era şi un picup acolo, cu cîteva discuri vechi, numai tangouri şi valsuri. Ei, şi el m-a invitat la dans, era aşa tandru, m-am topit în braţele lui.... şi...şi... n-am mai ştiut ce fac. S-au dus dracului şi tratament şi cură. Dar nici nu a mai fost nevoie de ele fiincă peste nouă luni se năştea Andrei şi de atunci nici n-am mai călcat pe la Sovata. Mă sfîşiau amintirile... După Revoluţie, chiar la începutul anului, mă trimite şeful meu în delegaţie la minister, ştii pe vremea aceea lucram la Consiliul Judeţean şi ajung acolo dis de dimineaţă, prea de dimineaţă, iar secretara adjunctului de ministru o fmeie în vîrstă, tare cumsecade, mi-a dat o cafea că m-a văzut obosită de pe tren, eram tare trasă, că doar ştii ce condiţii mizerabile sunt în vagoanele alea de dormit, şi m-a lăsat să aştept în secretariat, lîngă calorifer. Tocmai mă pregăteam să sorb din ceaşcă şi dintr-o dată... dintr-o dată, intră el. Tor aşa de frumos şi de drept, ca un brad, intră înăuntru cu pardesiul pe braţ. Cînd l-am văzut mi-a scăpat ceaşca din mînă şi mi-am umplut taiorul de ness. El a tresărit şi s-a repezit înspre min, doar cafeaua era fierbinte, îmi ieşea abur din tiv şi cînd s-a uitat la mine s-a topit. Da, s-a topit pur şi simplu. Şi era ditamai ministru adjunct. Dar nu mă uitase. Cînd m-am întors acasă, după trei zile, la serviciu mă aştepta deja noua numire fusesem avansată director general şi după aceea şi fiul meu a primit postul de inspector la Diercţia Finanţe. Spune tu, cum să nu tînjeşti după un bărbat ca ăsta ?

- Draga mea, ce romantic, vai tu, ca în Romeo şi Julieta. Şi... te mai vezi cu el ?

- Ha ! Vine ficare lună în control, că pe el nu l-au remaniat, se pare că e un mare specialist şi pe deasupra a făcut şcoala cu ăsta de la ţărănişti...

- Cu...

- Nu dragă, nu cu ăla cu barbă, nici cu ăla cu mustaţă, cu ăla care umblă tot timpul bărbierit.

- Aha !

- Şi domnule ce să vezi, mă opreşte ăla la intersecţia cu Bulevardul Păcii şi zice domnule n-ai acordat prioritate, c-o fi c-o păţi, dă carnetul încoace şi îmi face proces verbal. Eu îi zic domol, mă băiatule, dă mă carnetu încoace şi stai liniştit în banca ta, că nu ştii cu cine vorbeşti şi te văd tînăr şi cu viitorul în faţă ar fi păcat să îţi demolezi cariera dintr-o ambiţie prostească. El că nu, c-o fi, c-o drege, că legea e una şi că nimeni nu e mai presus şi că eu sunt un cetăţean ca oricare altul. Bineee... zic eu, îţi arăt eu ţie cetăţean pe dracu. Mă duc întins la birou şi îl sun pe maiorul Chivără. Titele îi zic, uite mi-a săltat un başibuzuc de-al tău carnetu, ce mama dracu, nu mai există nici un pic de respect pe lumea asta pentru oamenii muncii, el rîde şi zice gata mă, lasă gargara, trimite-mi procesul verbal încoaci şi la două ai carnetu, ce mai e şi ei în exerciţiu funcţiunii, că doar ştii că le-am făcut plan ca în industria constructoare şi se zbate şi ei să iasă bine la raport, dar în rest să ştii că nu am băieţi răi, numai unul şi unul, i-am selecţionat cu mînuţa mea. Ce să vezi, peste cîteva ceasuri mă sună şi zice auzi, e mai bine să vii tu personal acilea că s-a schimbat datele problemei. Cînd mă duc la el, ce să vezi, başibuzucu acolo în birou, beau amîndoi cafele şi povesteau filmul ăla sexi care rulează la Dacia. Fi atent, îmi zice Chivără că e nasoală. Ce nasoală mă, uite mizerabilu' care mi-a luat carnetu', stă şi rînjeşte, dă-i cu el de pămînt şi dă-l afară din poliţie şă se înveţe minte. Păi asta e problema, rîde Chivără,başibuzucu' e fiu' lu soră-mea. Nepot adică. Cum dracu să-l dau afară mă, că de-abia l-am angajat. Ei na ! Păi vezi ? Şi pînă la urmă a rămas aşa, că nu puteam să-i stric dosarul puştiului, şi mi-a eliberat Chivără o adeverinţă provizorie pe trei luni şi circul aşa de-amboulea, ca să nu îi încarc lu ăla, başibuzucu' dosaru de cadre şi să poată şi el avansa la merit în toamnă. Vezi ce fac eu pentru prieteni ?

- Patru metri cubi de nisip cu granulaţie fină costă la ora asta un milion şi ceva. Dacă iei zgură de la fabrica de sticlă te costă   numai şapte sute de mii şi calitatea e aceeaşi, că oricum mortarul nu se vede.

- Păi dragul meu, doar nu eşti tu nebun să dai banii pe nisip.

- Da' cum altfel ?

- Te descurci, n-ai nici o firmă de construcţii  în raza ta ?

- Ba, am vre-o două.

- Păi te duci şi le faci un control de rutină. Şi bagi aşa un text, băieţi,să aveţi toate actele organizate şi să nu avem timpi morţi că sunt extrem de supărat că nu găsesc nisip pentru tencuieli şi trebuie să bat tot judeţul după materiale. Şi a doua zi ai nisipul în curte şi dacă întinzi niţel controlul, îţi fac băieţii şi tencuiala.

- Bine măi, dar ăsta e abuz....

- O fi, dar să dai banii pe nisip, e tîmpenie curată. Ce preferi să fii abuzist sau fraier ?

- El a pus mîna pe telefon  şi a sunat la Regia protocolului dă stat. Alo, mă băieţi- să-l vezi pe ce ton răstit vorbea cu ei- vedeţi că vine cineva de la Camera de Comerţ, un băiat de-al nostru, cu familie cu tot, da, şase persoane. Le daţi tot ce-i mai bun şi mai finuţ acolo. Îl trataţi ca pe mine mă, s-a înţeles ? Bun să nu dea dracu să... Bine. Bun ! Eşti mulţumit mă  Dumitre? Îmi venea să-l pup de drag ce îmi era, pe cuvînt, păi am fost colegi încă din grădiniţă, făceam cele mai mari aventuri împreună şi trăgeam chiulu' ca la balamuc. Şi uite că acuma mă ţine minte şi nu uită cu cine a copilărit. Şi m-am dus la vilă cu familia, am luat-o şi pe soacră- mea mă, ca să vadă ce ginere de catifea are şi ce să-ţi spun, ne-au tratat ăia ca pe împăratul japoniei, numai fineţuri şi băuturi la gheaţă. Dimineaţa la dejun primeam ouăle fierte învelite în staniol ca să se păstreze fierbinţi şi la prînz venea bucătaru personal cu hartanele de muşchiuleţ crud pe tavă de argint ca să ne alegenem noi bucata preferată. Ce mai, am trăit ca în rai două săptămîni şi asta numai pentru că i-am făcut campanie electorală, ce mare lucru acolo, am lipit vre-o trei mii de afişe şi am făcut adunări cu toţi lucrătorii. Îţi dai seama acuma ce obligat îi sunt mai ales că şi acolo în senat am înţeles că e destul de bine văzut, are intrare la toate comisiile şi cine ştie...

- Spune, chiar e vila aia aşa de...

- Domnule, păi pe vremuri stătea acolo Ceauşescu, îţi dai seama că peste tot e numai mahon şi mozaic artistic. Numai tablourile pe care le aveam noi în dormitor valorau cît toată amărîta aia de casă pe care mi-a dat-o de zestre soacră-mea. Şi ce să-ţi mai spun de băi, că erau toate în marmură şi cu robineţi auriţi. Unde calci numa' covoare de Buhara de ţi se cufundă piciorul pînă la gleznă. Şi cristal peste tot... Domnule, un paradis, ce mai.

- Aşa am fost eu o dată cazat în Cehoslovacia,la castelul de pe muntele Hradcany, în camera unde am fost eu cazat cică dormise şi Napoleon.

- Oricum vila aia e ceva de...

- De mîine încolo mă las de băut, nu mai pun strop pe limbă...

- Ai mai spus asta de enşpe ori pînă acuma.

- Dar acuma sunt hotărît. La funcţia mea nu mai merge să apar în public cu aromă de două prune, trebuie să păstrez o oarecare prestanţă.

- Mare funcţia ai şi tu acolo mă, un amărît de inspector silvic...

- Eşti invidios colega, eşti invidios, am sub mîna mea patruşcinci la sută din suprafaţa judeţului, bogaţia număru' unu, aurul verde.

- Şi căprioarele şi mistreţii...

- Şi cabanele de vînătoare...

- Mă...

- Chiar domnule, că tu încă nu ţi-ai udat numirea, ar trebui să organizezi şi tu o serbare cîmpenească cu  ceva la proţap acolo, vre-un animal scos la reformă, vre-o fiară care dă iama în bunurile poporului.

- Ştiu eu la ce-ţi zboară gîndul ţie, am înţeles apropoul şi nu-ţi fie teamă că o să fac eu o chermeză, dar e cam devreme, nici nu-mi cunosc bine secretara.

- Pînă ajungi s-o cunoşti nene, te schimbă ăştia, păi secretarele sunt capitolul cel mai de nepătruns al vieţii. O secretară e un mic univers care nu se lasă descifrat...

- Băi filozofule, ce vorbeşti prostii mă, secretara e un obiect din dotarea şefului care trebuieşte folosit conform indicaţiilor de pe ambalaj. Are păr cărunt şi ochelari, o pui să bată la maşină pînă îi sar capcele, are picioare lungi pînă la subsiori şi pepeni de ţîţe o pui să lucreze la dictafon...

- Porcii dracu, uitaţi că sunt şi doamne de faţă !

-Exact doamnă, am uitat să ne ierte dumnezeu, dar apropo dumneavoastră aveţi secretară sau secretar ?

- Mojicule nu îţi per...

- Sigur că nu îmi, că doar ştie tot poporul din judeţ că trăieşti cu şoferul de patru ani şi că i-ai repartizat garsonieră de la fondul de protocol şi îi cumperi numa' lenjerie Kelvin Klein.

- Aşa că atunci am intrat peste ei şi i-am somat, nu mişcă nimeni, mîinile pe masă la vedere şi daţi buzunarele la control. Ce să vezi toţi avea arme la ei, care pistoale, care şişuri şi şpraiuri, un arsenal întreg. Băieţi, gaia vă mănîncă, le-am spus, ăsta e caz de penal cu agravante, mai ales că pe masă era un purcoi de bani, numa' hîrtii verzi. Nea Tonele, zice jidanu ăla de Frîncu, ce crezi matale că stai de vorbă cu nişte ţînci, păi noi ţi-am făcut voia şi te-am lăsat să îţi joci piesa fiindcă te cunoaştem şi te respectăm, eşti caraulă bătrînă şi întodeauna ai fost salon, nu te-ai bulguit şi nici nu te-ai dat în stambă. Aşa că nu mai fă teatru ăsta şi linişteştete că băieţii e nervoşi că potu era dă trei mii dă dolari cînd ai intrat matale şi nu garantez. Uite numa' la Nichi cum îi luceşte pupilele. Treci dincolo şi bea un vischi, e şi Matilda colo-şa, dacă ai vre-un merchez, mă rog, şi te chemăm noi dupe ce terminăm mîna asta. Nu mă băieţi, zic eu, stau şi eu să privesc la mîna asta că de mult n-am mai văzut nişte profesionişti la lucru. Bine, da' să nu faci semne că pe cinstea mea cît te iubesc eu pă matale îţi iau maţele în vîrfu şişului. Nici o problemă mă, stau piatră, numa strigă la curva aia să îmi aducă o bere. De la pixă dacă aveţi. Şi stau eu şi îmi sorb berea şi băieţii se ambalează şi dăi se încinge jocul. Frîncu decartase trei, Nichi două, ăilalnţi cîte una, erau la ober blaind şi ajunsese potu la doişpe mii. Mai plusează Nichi cinci mii, Frîncu îi dă în sec, ăilalţi aruncă cărţile. Era domne o tensiune, de se făcuse brumă pe pereţi, şi tremura filamentu în becurile de la veioze. Nichi pune cărţile pe masă cu ochii umflaţi de emoţie, avea patru cai. Frîncu o dată se albeşte şi strînge cărţile în mînă. Cinci minute n-a zis nimeni nimic, nici unul nu se uita la bani, toţi priveau unghiile lui Frîncu care deveniseră vinete. Bine, mă, ai cîştigat, ia banii şi acum uşcheala, lăsaţi fiecare cîte două mii pe masă şi tuliţi-o că am de discutat cu domn Tonel. În zece secunde era camera goală. M-am aşezat lîngă Frîncu, ăsta tot strîngea cărţile în pumn. Nea Tonele uite, ai aici şase mii dă la băieţi şi mai ia patru dă la mine, face zece mii şi anu' ăsta nu mai dai pă la noi. Mai du-te şi la ţiganii ăia din deal că pă la ei n-a mai fost nimeni dînainte dă revoluţie. Şi te rog să nu mai faci piese de astea interpretative faţă de băieţi, că îmi pierd tot prestigiu. Bine mă Frîncule, e în regulă  zic eu, îmi cer scuze că am fost aşa inopinant. Lasă nea Tonele, pînă la urmă zic mersi că te-a adus Dumnezeu exact la momentu' potrivit dă m-ai scos dîn belea că altfel făceam moarte dă om. Ce vrei să zici adică? Ai văzut la jigodia aia dă Nichi cît a luat ditamai purcoiu dă bani. Avea careu de popi Frîncule. Avea pe dracu să-l pieptene, uite aici. Şi întinde cărţile şifonate pe masă. Un optar, un decar şi trei popi. Păi ce, noi jucăm poker cu şapte cai? Dacă nu erai matale îi luam beregata. Da' nici aşa nu are el zile prea multe, că i-a pus băieţii semn, că a mai tras clapa la vre-o doi. Păi mă Frîncule, de ce să vă încărcaţi voi conştiinţa cu belitura asta, adună tu mai bine de la băieţi încă zece mii de din ăştia verzi şi ţi-l ascund eu pe cinşpe ani fără probleme. Ei, nici nu a trecut două zile şi au venit băieţii cu banii, i-am aranjat lu Nichi o tentativă de viol cu mînă înarmată, jaf şi deţinere de droguri şi a primit şapte ani. Fiindcă era recidivist în consemn, i s-a contopit şi pedeapsa veche şi a ajuns exact la cinşpe ani. Cînd iese de acolo e numai bun de pensie, aşa că am mai eliberat oraşul de o jigodie. Aşa se fac lucrurile astea, cu diplomaţie şi cu ştaif. E lucru dracu să fii în slujba legii .

- Dar matale te ţii tare.

- Eu domnule toată viaţa am iubit şi am repectat legea, pă mine nimeni nu mă scoate dintr-ale mele, eu am fost crescut la şcoala veche dă cadre, pe vremea cînd eram eu sergent reangajat ne-a trimis în munţi să ne împuşcăm cu partizanii, că era pline pădurile dă legionari. Şi nu mi-a fost frică nici o secundă, că m-a trimis partidu' să fac dreptate şi dacă ai aripa dreptăţii asupra ta nu te atinge nici glonţu', nu te taie nici fieru. Crezi că eu am avansat aşa la apelu' dă seară de am pietrele astea pă umeri, nu nenică sudoare şi sudoare în slujba legii. Dacă mă scoate la pensie acuma şi nu îmi pare rău că mi-am făcut datoria. Mă cunoaşte toţi borfaşii dîn oraşu ăsta şi dîn judeţ şi îşi scoate pălăria înaintea mea.

- Mai toarnă mă un deget aicea că nu mi-a ajuns motorul încă la randamentul optim.

- Şi pe el cine l-a pîrît ?

- Păi să vedeţi, tocmai fusese mutat la judeţ, în momentul în care comisia şi-a reluat lucrările. Era în toamnă cred. Şi vine un grup de revoluţionari, de altfel bine intenţionaţi cu propunerea să îl treacă pe tabelul cu propuneri pentru legea patruşdoi. Adică băieţii doreau în contraserviciu ca ei să-i sprijine pentru obţinerea loturilor de pămînd de cîte un hectar. El se declară de acor şi băieţii îi întocmesc nişte declaraţii, o recomandare şi aşa mai departe şi pleacă dosarul la Bucureşti. Acolo necazul face ca în comisie să fie şi un fost coleg de-al lui din şcoala militară cu care pe vremuri fusese în ceartă şi ăsta ca să-i plătească opreşte dosarul şi îl dă băieţilor înapoi. Aveţi grijă că ăsta a fost securist la Braşov şi vă puneţi o pată neagră pe organizaţie şi aşa nu sunteţi voi prea curaţi. Băieţii în loc să se astîmpere, pîndesc o zi în care ăsta nu vine la comisie şi reuşesc să treacă dosarul. Că doar nu era să se întoarcă fără certificat, fiindcă el le aprobase deja şaptezeci de hectare clasa unu. Cînd au ajuns la judeţ, procuratura era  pe ei, că venise o sesizare de sus în jos cum că el fusese terorist la Braşov şi că era căutat de revoluţionarii de-acolo fiindcă îl împuşcase pe unul în fund. Asta tot un aranjament de-al colegului. Şi uite aşa e toată organizaţia de revoluţionari în cercetări că s-a constatat că au mai dat nişte certificate la anumite persoane care nu aveau nici în clin nici în mînecă cu revoluţia.

- Dacă stau să mă gîndesc bine, nici nu e nevoie să ne bătem capul prea tare. Cazurile de corupţie sunt atît de evidente şi de la îndemînă încît doar să vrem şi putem repara totul.

- Adică, adică ?

- Adică, dacă vrem putem să trimitem procuraturii cel puţin cincizeci de dosare bătute în cuie.

- Te cam joci cu vorbele dumneata. Facem dosare, trimitem dosare, procuratură. Numai că n-ai spus că îi băgăm şi la puşcărie. Noroc că s-a abolit pedeapsa cu moartea. Nu, dumneata vezi lucrurile total greşit.

- Eu...

- Dumneata eşti puţin dictator, cine ştie, eşti frustrat probabil şi vrei acuma să recuperezi. Nu aşa. Într-un stat de drept fiecare putere are atribuţiile ei, de aceea există separaţie. Noi nu trebuie să ne ocupăm de cazuri concrete, nu asta e menirea noastră, noi trebuie să studiem fenomenul în esenţa sa, şi să trasăm coordonatele viitoare ale societăţii în aşa fel încît acest fenomen să dispară de la sine. Ceea ce spui dumneata despre procuratură şi despre dosare e o aberaţie. De fapt nici măcar nu suntem calificaţi pentru aşa ceva.

- Şi care e rolul nostru atunci ?

- Păi nu ţi-am spus ? Trebuie ca societatea să vadă că noi ne dăm interesul, că ne preocupă corupţia, că avem de gînd să o eradicăm. Trebuie să-i redăm cetăţeanului demnitatea sa de care a fost lipsit sub regimul comunist.

- Să nu te legi mă de comunişti că te ia mama dracului. Tu habar n-ai ce înseamnă să faci facultatea cu nădragii sparţi în fund şi să trăieşti numai dintr-o amărîtă de bursă. Tac-tu a fost chiabur, a supt sîngele poporului că să te ţină pe tine la şcoală în gazdă la franţuzoaică. Comuniştii ăştia care îi blamaţi voi au construit totul în ţara asta. Tu ştii ce era aici acum douăşcinci de ani ? Un cîmp domnule, un cîmp plin de bălării şi rogoz. O mlaştină. Şi clasa muncitoare a ridicat  toate aceste microraioane în care trăiesc opt zeci de mii de oameni. Habar nu ai cum s-au făcut toate astea. Cu spirit de sacrificiu s-au făcut. da. Şi cu devotament, a fost nevoie să punem osul şi l-am pus. Şi voi acuma pîngăriţi comunismul, toată sudoarea care a curs...

- Domne te-ai îmbătat...

- Nu domnule, nu m-am îmbătat, dar îmi urcă sîngele în cap cînd văd cum trataţi voi problemele, credeţi că rezolvaţi totul prin capitalism. Nu vedeţi cum mor oamenii de foame şi cum se uscă pensionarii din picioare...

- Zău domnule, dumneata vezi toate ale din Mercedesul ăla cu care te duci la vila aia de la poala pădurii ? Buni ochi ai la vîrsta dumitale.

- Dacă vine prefectul şi ne găseşte aşa matoliţi, ne dă afară pe toţi.

- Dă pe dracu şi pe cine să puie în loc, pe absolvenţii ăia de la Sorbona care nici nu ştiu pe ce lume trăiesc? Noi suntem baza domnule, oameni cu vechime şi experienţă, care ştim ce vrem. Pe noi se bazează societatea.

- Ştii, eram împreună în birou şi o dată îl aud că horcăie. Cînd mă uit, era prăbuşit pe masă, plin de bale şi cu limba atîrnînd. Pînă să vina salvarea murise. A băut şoricioaică nenorocitul. Numai din cauza lu' ăla că ameninţase că îl dă în gît.

- Da' ce-a făcut domne ?

- E, ce-a făcut, parcă nu ştii ştie toată lumea doar e notoriu, dădea autorizaţii pentru construcţie aşa pe daiboje şi lua cîte cinci mii de dolari bucata. Şi s-a întîmplat că i-a căzut lu unu plafonu şi au murit doi copii minori şi cînd au făcut ăia o anchetă a ieşit toată tărăşenia la iveală. Oricum lua douăşcinci de ani. Mai bine că l-a luat dumnezeu.

- Sinuciderea nu e o soluţie, a pasat toate greutăţile familiei, pur şi simplu, a lăsat-o pe biata femeie, pe nevastă-sa singură şi în stradă, că i-au confiscat ăia casa şi averea şi copii a rămas fără tată.

- Pe fiecare dintre noi ne paşte moartea mă ! Ne paşte, stă cu coasa pregătită, la colţ şi aşteaptă un semn de slăbiciune. Ştii cum zice cîntecul fir-ar să fie de viaţă, Că-i subţire ca o aţă, Cînd ţi-e mai frumoasă viaţa, ţi se rupe dracu' aţa. O înozi şi zici că-i bine, Da' a dracu nod nu ţine, C-aşa-i viaţa blestemată, Nu se lasă înodată. Toţi ne cărăm. Unu' cîte unu. Cînd vine sorocu şi îţi bate ceasu', se prezintă doamna la tine şi harşt! ţi-a tăiat aţa. Nici nu simţi, nici nu ştii, vorba cîntecului- N-o ştii nimeni că m-am d...

- Taci mă dracului cobeo, că-i dau una cu sticla-n cap de un-doi rămîi fără aţă. Noi ne adunarăm aici să ne petrecem şi tu ne ţii la prohod. A murit ăla, a murit. Să fie sănătos, dacă a fost fraier, pentru un denunţ a băut şoricioaică, păi pe mine m-a cercetat curtea dă conturi de jdemii de ori şi tot nu m-am spînzurat şi nu mi-am dat foc în piaţa publică. Un bărbat adevărat nu se lasă copleşit dă valurile vieţii. Se luptă cu iele. În picioare, bărbăteşte şi cu pieptu' gol.

- Apropo de piepturi goale, a deschis domn Fulgerică un bar de noapte în pod la piaţă cu dansatoare. Domne să le vezi ce bucăţi, una şi una, toate din alea din moldova frăţească, cu picioare lungi şi ţîţe de silicon. Şi dansează mamă doamne, de te bagă în boli. Parcă sunt nişte şerpoaice. Şi ţîţele uite aşa le joacă...

- Şi are program în fiecare seară ?

- Da domne, în fiecare seară, pînă la trei dinspre ziuă. Şi e o înghesuială că e mesele rezervate pe o lună înainte. Se adună toţi burlacii din tîrg să le vadă pe despuiate.

- Ar trebui să mergem şi noi, da ne mai face domn Fulgerică o rezervare ?

- Cum să nu ne facă domnule, păi dacă îi dăm ordin, ce, noi suntem făcuţi cu degetul ? Pardon, crema oraşului. Dacă mă enervez îl presez pe domn Fulgerică de vine aici cu fetele să ne dea spectacol şi pune mîna personal pe balalaică de le cîntă la bambine.

- Mă să nu vă pună dracu' să faceţi aşa ceva că...

- Lasă doamnă nu te speria că doar nu suntem bătuţi în cap să transformăm Prefectura în şantan, vorbeam şi noi aşa să ne treacă timpul.

- Vorbiţi prostii...

- Că aşa suntem noi madam, proşti nu deşteaptă ca matale, care îţi dansează şoferu' ca la Playboy.

- Mai o dată dacă te legi de şoferul meu, îţi trag una cu geanta în cap !

- Nici o grijă că nu mă leg de şoferu' matale că doar sunt normal nu sunt poponar de ăla. Giugiuleşte-l matale pă tot pînă i se toceşte ambreiaju...

- În ceea ce priveşte implicarea afectivă recunosc, am fost alături de convenţie încă de la început. Domnul Coposu, pe care am avut personal onoarea să-l cunosc în nouăzeci la o întîlnire lărgită a fost pentru mine un model.

- Cine mă, cadavru' ăla?

- Ete, na ! Parcă Iliescu e mai breaz, are un rînjet parcă e tot timpul constipat şi umblă cu clistiru instalat în perineu.

- Dar Coposu domnule, este un model, unul dintre puţinele modele de abnegaţie şi comportament civic pe care societatea românească l-a dat.

- Nouă nu ne trebuie modele domne', mă cac pe iele, nouă ne trebuie oameni cu vînă care să ia frîiele societăţii în mînă şi să fie duri. Ăsta era bun, zi mă, de-a avut picioru' în ghips... zi mă !

- Stănculescu ?

- Da domne, Stănculescu, ăsta da, general, erou, i-a făcut vînt şi lu Ceauşescu, că dacă nu îl expedia cu elicopteru ieşea balamuc mare în ceceu, după aia a pus la punct toate amănuntele de nu a lăsat să se facă haos şi ăştia ca să scape de el l-a făcut ministru, că altfel punea şaua pe ei şi instala dictatura armatei şi făcea curăţenie în ţară şi punea la zid toţi aurolacii şi bandiţii ăia cu valuta de la colţ.

- Şi atunci aspiraţia noastră democratică de cincizeci de ani ?

- E bune şi aspiraţiile, dar ele nu  au valoare decît atunci cînd rămîn în teorie. De cîte ori pui o aspiraţie în practică, dai în bară. Viaţa are nişte reguli ale ei, care nu ţin cont decît de fapte şi de oamenii faptelor. Aspiraţiile sunt pentru studenţi şi oamenii de cultură ca să aibe material şi subiecte de doctorat. În rest ne trebuie oameni de ăştia ca...ca... cum îl cheamă domne...

- Stănculescu ?

- Da domnule, Stănculescu, ăsta om şi s-a făcut şi bancher pe deasupra să crrrape inima-n invidioşi.

- Ieri am fost la guvern, m-a chemat să duc situaţia cu Titlurile de Proprietate, domnule am intrat acolo ca într-o ţară străină, nu mai cunoşteam pe nimeni, în toate birourile feţe străine. Şi nu exista serviciu sau compartiment să n-am un fost coleg de şcoală sau un prieten. I-a schimbat pe capete domnule, pur şi simplu     i-a... i-a ... cum se zicea mă pe vremea romanilor cînd le tăia capul din zece în zece ?

- Decimat.

- Exact domnule i-a zecimat pe toţi.

- Am auzit că Ciorbea ăsta e pus pe fapte mari şi are de gînd să taie în carne vie, dar chiar aşa...

- Pe cinstea mea... chiar aşa... zecimare totală.

Hai să mai bem că mîine- poimîine...

- Bate-te mă peste gură...

- Ete, mie m-i se rupe în paişpe. Plec oricum săptămîna viitoare la un curs de management în America pe doi ani şi îmi iau şi familia cu mine. Pînă termin eu numai bine ăştia îşi frîng gîtul.

- Pleci în America mă Fane ?

- Păi ce credeai, că stau eu să-mi mănînc nervii cu ăştia ?

- Şi cu mine cum rămîne ?

- Ce să rămînă cu tine ?

- Păi nu mi-ai promis că mă numeşti în AGA la ăia cu azbocimenzul?

- Stai liniştit bădie, că mai e o săptămînă pînă plec şi ordinul ăla ţi-l semnez în trei secunde. Tot şpilu' e să mă cauţi la birou, că doar n-o să vină muntele la Mahomed.

- Şi pe urmă dacă o să văd că nu mai ţine treaba, nevastă-mea e de origine germană, etnică adică, fac o cerere şi ne reîntregim cu socrii că ei sunt plecaţi de cinci ani, a fost mai deştepţi. Şi acolo ies la pensie mai un pic, că pînă la revoluţie am fost încadrat la oţelărie, grupa întîi şi în plus mai am şi certificatul ăla de revoluţionar.

- Păi crezi că alea e valabile la nemţi ? Fugi domne de-aici, o să te puie nemţălăii să-i tragi în plug pînă la şaişapte de ani şi nu aşa, cu maşină, secretară şi cu tot dichisu, o să dai la pilă ca în tinereţe nene.

- 'raţ-ai dracu', v-aţi îmbătat ca porcii...

- Domnule pe mine să nu mă...

- Taci cucoană, vezi că eşti plină de bale pe piept ca o purcea şi îţi lucesc ocgii ca felinarele de ceaţă. Acu' vine prefectu' şi cînd vă vede aşa, face infarct, că şi aşa săracu' a mai făcut două. O să-l aveţi pe conştiinţă.

- Ba o să-l avem pe dracu să-l pieptene, vorbeşti de conştiinţă, păi dacă aveam conştiinţă nu eram aici, în încăperea asta împuţită, eram toţi la cimtiru şapte cu doi metri de pămînt pe piept, că ne trăgeam cîte un glonţ în cap. Dacă aveam conştiinţă.

- Domule, te rog să nu vorbeşti în numele nos...

- Tu să taci mă găgăuţă, mă nenorocitule, dacă ar durea prostia tu ar trebui să bei cîte o tonă de algocalmin pe zi. Tu nu eşti bandit, spre deosebire de ăştialalţi, tu eşti cretin din naştere.

- Domnule, bine, bine, înţeleg, cînd beţi nu mai ştiţi ce spuneţi, dar repet, vine prefectul şi săracul a mai făcut două...

- Auzi pînă mai ieri erai un nenorocit de conţopist la Braţele dă Muncă şi acuma dacă te făcură ţărăniştii şef dă cabinet, crezi că poţi vorbi cu noi dă sus. Te ia mama dracului, că în şase luni cade guvernu' şi te întorci la mînecuţe negre.

- Sala asta îmi trezeşte cele mai negre amintiri. Aici a avut loc ultima teleconferinţă cu Ceauşescu, cînd a dat ordin să se tragă în carne vie...

- Nu a dat ordin să se tragă domnule, ce eşti tembel ori ai fost şi atuncea băut, a ordonat pur şi simplu să se ia toate măsurili...

- ... a dat ordin să se tragă în carne vie. Şi noi eram jumate din noi, eram şi atunci în sală. Şi nici unul nu a zis nimic. Şi cînd a pătruns lumea în Consiliu, direct prin ferestre şi au început să arunce tablourile aprinse în stradă eram tot aici, în această sală şi ne uitam pe furiş în stradă. Şi cînd au venit elicopterele ne-am vîrît pe sub mese şi am rămas în sală. Şi cînd s-a terminat tot balamucul şi lumea a început să plîngă morţii noi am creat Frontul Salvării Naţionale şi am trimis telegrame de solidaritate cu noua structură....

- N-am trimis domne nici o telegramă că nu mai mergea poşta, am expediat doi băieţi la Bucureşti la televiziune direct, cu mesaju de la citit la televizor.

- Mai bine bea şi tu un pahar, că dacă zici că vine prefectu' tot una e, ori ne găseşte pe noi beţi şi pe tine treaz ori pe toţi turtă, tot face infarct. Şi mai bne ai da un telefon la urgenţă să vină cineva cu o salvare şi cu alea de primă intervenţie în anticameră.

- Lasă mă, că nu face prefectu infarc, alea a fost simulări, ştiu eu, că doar suntem vecini, vruia omul să mai scape de sub poala neveste-si, că era încurcat cu o doctoriţă cardioloagă şi cînd i se făcea de zdrîng- zdrîng, suna la salvare şi îl ducea cu targa la amantă şi cu izmenele gata date jos.

- Ete mă a dracului...

- Păi da' ce credeai că prefectu' o fi vre-un sfînt, păi ce domnule, dacă era cine dracului îl punea prefect. E de-ai noştri mă băieţi, numa' că e proaspăt şi stă şi el mai într-un con de umbră pînă i se uscă cerneala pe numire. Şi nu mai beţi Sailer că lui îi place berea germană, puneţi vre-o două sticle la rece c-o veni însetat de pe unde-o veni.

- Ce făcea prefectu' ăsta înainte domne ?

- Ce să facă săracu' a fost profesor de protecţia muncii la Facultatea de Ingineri şi după revoluţie a intrat la ţărănişti şi a făcut şapte ani opoziţie.

- A dracului ce bine au dus-o ăştia în opoziţie de a reuşit să îşi ia Volvo şi vilă sub deal.

- Nu domnule, aia e manopera lu nevastă-sa că are o firmă care exportă parchet în Suedia şi importă seminţe de floarea soarelui, că şi înainte de revoluţie se ocupa cu comerţul că a fost metodistă la centru de creaţie  şi a bătut europa de la a la zet.

- Şi cu fel de om e prefectu' domne ?

- E om săracu ! ca noi.

- Mă ţi- am zis să nu mai bei Sailer, ia de-aici o sticlă de Rahova că e pasteurizată.

- Mă, o dau dracului de democraţie, iar am ajuns la vremurile alea de dinainte, noi să bem poşirci şi să păstrăm ce-i mai fin pentru ăia de sus ? Păi de ce am făcut atunci revoluţia ? Eu beau Sailer, că de aia am certificat de la Legea 42. Şi dacă vreţi să ştiţi sînt şi în opoziţie că mi-am dat ieri demisia de la pedesere şi m-am înscris la liberalii lu Cerveni, în funcţia de chestor.

- Păi atunci se cheamă că nu eşti în opoziţie mă zărghitule, eşti la guvernare, dacă zici că te-ai înscris la liberali. Da cum de ţi-a acceptat ăia demisia ?

- Simplu. Am lăsat-o pe masă că şi-aşa nu avea cine s-o primească că ăilalţi a ieşit din partin înaintea mea. Eu am fost penultimu', ultima a fost femeia de serviciu, ea a rămas să tragă uşa.

- Mai lăsaţi-l dracului pe prefect, că nu e important, hai mai bine să ne facem noi un plan de lucru pe puncte, să nu mai pierdem vremea pe-aici. Îi tragem tare o juma' de oră să demarăm treburile şi după aia vă invit pe toţi la mine că mi-a mai rămas vre-o sută de kile de rubiniu de ăla de la tîrgu' de toamnă şi să bem şi noi ceva sănătos, nu tot oalchere şi sailere de-alea cu chimicăreli în iele.

- Cred că este primul lucru înţelept pe care îl aud pe ziua de azi, doar suntem comisia anticorupţie şi trebuie să ne organizăm ca atare. Şi poate ar fi bine să începem cu...

- Nu mai începem nimic domnule, comisia noastră e pur formală, la noi în judeţ nu există corupţie, păi ce-am făcut noi două mandate, am privegheat teii din parcul central.

- Are dreptate domnul Timofte, suntem  unul dintre puţinele judeţe din ţară în care corupţia a fost înăbuşită încă din faşă. Nu zic că tentative au mai existat, pe ici, pe colo, dar organele au vegheat şi el au murit la stadiul de tentativă. Cele cîteva aspecte inerente ale muncii noastre care au fost prezentate de presa răuvoitoare, s-au dovedit a fi mîrşave înscenări care doreau să atingă prestigiul şi credibilitatea instituţiilor noastre descentralizate şi să lovească în structurile statului de drept. Nu am permis...

- Mai toarnă mă o picătură, nu te zgîrci, că nu dai de la tine...

-... şi nici nu vom permite nici în viitor !

- Spune-mi atunci cum a fost cu lista aia abuzivă de persoane care s-au împropietărit în Lunca Văii, cu cîte nouă mii de metri pătraţi.

- Nu a fost nici o listă domnule, a fost o înscenare un fals grosolan. Asta îşi dă seama oricine, dacă o citeşte cu discernămînt. Cap de listă erau Procurorul Şef şi Preşedintele Tribunalului care erau marcaţi cu parcele vecine. ori ştie toată lumea că ăştia doi sînt la cuţite din nouăşdoi, cînd lucrau amîndoi în contencios şi s-au acuzat reciproc de frauda aia cu dosarele care au fost vîndute la presă pe dolari. Cum să îţi închipui că oameni ăştia îşi fac case unu lîngă altul, să se întîlnească dimineaţa cu maşinile în răscruce.

- Da si s-a dovedit că era o confuzie de nume fiindcă şi pe fiul Procurorului Şef îl cheamă la fel şi el a avut întradevăr o cerere la Comisia legii opteşpe, dar pentru un hectar, conform legii şi nici măcar n-a apucat săracu băiat să îşi toarne fundaţia că a trebuit să apară pe prima pagină.

- Şi eram şi eu pe listă ca abuziv, ori eu am acte nene, nu aşa, hrisoave vechi, scrise pe piele de berbece din vremea fanariotă, că familia mea stăpînea jumate din luncă şi trebuia să mi se facă reparaţi, dar eu n-am avut pretenţii sunt un om modest, am zis să îmi dea statul măcar un sfert ca să am şi eu unde să pun capul la bătrîneţe.

- Domnule discutăm aiurea, astea nu sunt cazuri de corupţie, corupţie a fost la Sindicatul ăla Liber de la Fabrica de Osii cînd au delapidat liderii o sumă de bani ca să îl aducă pe Ion Dolănescu să cînte la spectacolul de binefacere pentru copiii orfani şi i-a decontat benzina şi hotelul fără contract şi fără delegaţie sau ordin de deplasare. Ăla a fost abuz şi corupţie, şi-au băgat mîna în fondurile sindicatului. Pînă la cot.

- Da' şi după aia tot sindicaliştii au sărit pe noi că oprimăm clasa muncitoare !

- Eu nu îi înţeleg pe oameni aceştia, uitaţi-vă la ei cum se agită, parcă se dau de ceasul morţii. Corupţie şi iar corupţie. În loc să îşi vadă de problemele lor...

- ...şi pe atunci aveam mustaţă, numai că nu era aşa de căruntă ca acuma, era neagră ca pana corbului şi stufoasă ca spicul de grîu, băgam toate femeile în boală. Mustaţa asta m-a promovat săraca, că era perioada în care femeile erau promovate masiv în funcţiile de conducere şi imediat după absolvire am intrat în contact cu aparatul superior. Cum intram la cîte-o tovarăşă şi îmi răsuceam mustaţa puţin, era gata rezolvată. Am pătruns pînă în Consiliul de Miniştri şi dacă nu îmi apăreau firele albe aşa de repede, intram şi în ceceu. Dar omul trebuie să se mulţumească cu ce are. Acum mă gîndesc să îmi rad mustaţa, dar parcă mi-e greu să mă desparte de ea. Gîndeşte-te, suntem împreună de douăşcinci de ani.

-... şi în plus lista aia era plină de greşeli ortografice şi ortoepice, pînă şi funcţiile erau greşit dactilografiate. În dreptu' lu nea Mareş de la OCOTA era trecut Şef Ocol Silvic şi la Mîndruţ era trecut OCOTA. Fals domnule, fals grosolan.

- Ce să spun despre modul în care erau băgate poziţiile parcelelor, parcă cineva înadins le aranjase. Justiţia cu justiţia, medicina cu medicina, poliţiştii toţi grupaţi pluton. Parcă era cartea de telefon domnule.

- E clar. Dar cu ăla care a cumpărat pentru Consiliul Judeţean trei maşini cu o sută de milioane şi a mai luat una pentru el cu două milioane da' de la aceeaşi firmă?

- Coincidenţă dragă, o simplă coincidenţă şi în plus omul e liber să îşi cumpere maşină de unde vrea.

- Ce n-aş da să am şi eu coincidenţe de-astea, să îmi iau maşină de zece mii de dolari cu două milioane.

- Dacă ai fi lucrat la Consiliu ţi se putea întîmpla şi ţie.

- Dacă îţi razi mustaţa o să arăţi ca un cur de copil.

- Serios ?

- Absolut, şi aşa ai tu tenu' trandafiriu de la rachiul ăla de cireşe pe care îl bei în fiecare dimineaţă cîte o juma de litru.

- Ce rachiu domne, ce rachiu, aia e palincă curată, dublu prefriptă şi are rol curativ în dieta naturistă pe care o practic de zece ani pentru menţinere.

- Aha! deci asta îţi menţine nasul roşu !

- Împuţitu-le eu mă destăinui ca un prieten şi tu...

- Prieten mă, prieten zici tu, păi cine m-a dat în gîr că am cumpărat seringi fără licitaţie de era să îmi pierd pîinea şi să fac şi bulău, dacă nu era nea Milică pe fază să mă scoată?

- Dragă de ce interpretezi, nu eu am fost la mijloc, pur şi simplu fatalitatea.

- Da, fatalitatea cu mustaţă.

- Şi în plus tu ce mi-ai făcut că mi-ai trimis notă de plată pentru băieţii ăia care i-am internat în sanatoriu la tine pentru tratament de recuperare trei luni de zile?

- Păi dragă s-a dovedit că nu erau traumatizaţi şi că veniseră să se ascundă de ăia care îi căutau fiindcă le-a tras ţeapă cu două sute de milioane. dacă erau săraci nu le luam nici un ban, dar aşa... trebuie să facem şi puţină justiţie dragă.

-  Ce justiţie domnule, să bage băieţii nevinovaţi la puşcărie ?

- Nu, că nu-i căuta poliţia, că dacă erau forţele de ordine îi acopeream eu, ştii doar că sînt solidar, dar îi căuta Fane Satîr cu ai lui şi dacă îşi punea ăla mintea îmi dădea şi mie foc la agoniseală. Nu e bine să te pui rău cu mafia locală...

- Ce mafie domne, nişte amărîţi de ţigani acolo care se dă grande seara pe bulevard şi se leagă de puştani şi acuma cică tremură tot judeţul în faţa lor.

- Lasă, că am auzit eu nişte chestii despre ăştia, de nu le ştie nici poliţia. Cică unul care avea o carmangerie s-a împrumutat de la un grup de investitori strategici ca să îşi cumpere instalaţii de frig şi dacă s-a întîmplat să nu-i meargă omului afacerea, că el livra carne mai mult la armată şi au mutat ăştia de la armata a doua efectivele mai cu vre-o două judeţe încolo şi a rămas omul fără contracte ferme. Şi dacă i-a scăzut cifra nu a mai avut de unde să returneze sumele către strategicii ăia. Şi strategicii şucăriţi foc, i-au dat lui Fane Satîr două mii de mărci să-i lichideze lu' ăla carmangeria. Şi băieţii ştii ce a făcut ? Ca în filmele americane domnule, cînd am auzit m-am crucit, nu altceva. Au scos siguranţa de la o grenadă, a băgat-o într-un pahar cu apă şi a vîrît-o în congelator de a îngheţat. După aia au atîrnat-o de clanţa omului de la intrare şi cînd s-a dezgheţat grenada şi i-a sărit siguranţa a făcut bum de a rămas omu cu vedere panoramică spre microraionul cinci. Noroc că erau plecaţi toţi la o cumetrie şi n-au fost vicitme omeneşti. Pe altu' care tot aşa nu avea bani să plătească o datorie veche de cinci ani, l-au legat la ochi şi l-au plimbat cu maşina după miezul nopţii prin jurul oraşului vre-o trei ore şi după aia l-au dus de l-au legat cu sîrme ghimpate de un tei gros în Parcul Zoologic. Era o noapte de catran şi lupii săracii urlau de foame, că ştiţi că municipalitatea le-a tăiat cota de carne de la abator şi îi hrăneşte cu pîine semi şi lături de la creşă. Omu îşi închipuia că l-a dus bandiţii în mijlocul codrului să-l dea hrană la jivine şi pînă dimineaţa a albit de groază.

- Lupii sunt nişte animale extrem de agresive cînd sunt flă...

- Nu vorbeam de lupi domnule, vorbeam de Fane Satîr şi de-ai lui.

- Şi ăştia sunt tot nişte lupi...

- Mai răi ca lupii domnule, că lupii atacă de foame, dar ăştia îţi ia beregata pentru Mercedesuri şi valută.

- De ce nu face poliţia nimic cu ăştia, domn' colonel, ce fac forţele de ordine ?

- Nu am poliţişti domnule Ioanichie nici măcar să asigur paza obiectivelor, dar să mai umblu şi după alde Satîr. Şi pînă la coadă nici nu e chiar aşa de răi, băieţii sunt ca un fel de haiduci, ia de la ăia care au.

- Am trăit să o aud şi pe asta... haiduci în plin secol douăzeci. Domnule colonel Pupaşcu...

- Dumitale nu îţi dau voie să îmi spui pe nume. Nu meriţi. Că m-ai atacat de numeroase ori pe nedrept. Aşa că cu dumneata nu am decît relaţii de serviciu. Dacă vrei să îmi comunici ceva mă cauţi marţea între orele doişpe şi şaişpe cu buletinu' de indentitate.

- Domnule colonel.

- Domne, am terminat. Te rog să mă laşi să-mi tihnească berea asta că am avut o zi foarte grea, că a băgat ăştia noile buletine şi a trebuit să fac comisie să angajăm specialişti în calculatoare. Că asta ne mai trebuie acuma, buletine digitale. Şi eu n-am bani să cumpăr cătuşe la patrulele din sector.

- Crezi că rujul ăsta nu îmi vine bine ?

- Cum să nu, te prinde foarte bine, dar subliniez, nu contează doar nuanţa ci şi momentul zilei pentru care o foloseşti. Pentru şedinţe îţi recomand  o nuanţă mai pală, mai străvezie cu tonuri paste. Nu trebuie să fii stridentă şi nici sexi, că doar vezi între ce porci trebuie să activăm.

- Crezi că noua gamă Chanel...

. Noua gamă Chanel nu face doi bani, numai reclama de ea, încearcă trusa Loreal de Paris, se găseşte la Helen serele, sunt nişte produse admirabile, admirabile...

- Helen nu e firma lu' madam Breazu ?

- Ba da...

- Aia de era directoare la pionieri ?

- Da dragă, Brezoaica, nevasta lu' fostu' cu propaganda.

- Dragă nu intru în magazinul ei nici să mă pici cu ceară.

- De ce ?

- Am avut noi un conflict în optzecişi nouă, din cauza unei sesizări la primul secretat şi de atunci ne evităm. Dar cred că o să trimit secretarul la Bucureşti să îmi cumpere o trusă direct de la angro. Mai fac şi o econemie de tevea şi de adaos.

- Fugi domne, că nu pupăm noi N.A.T.O. nici acum, nici în următorul secol. Cît ne stă rusul cu Kalaşnikovul în coastă... Aveţi grijă mă băieţi ăştia de vi-aţi făcut studiile în uresese, că diplomele voastre o să facă multe parale în viitor. Nu vă deziceţi de ele mă, că v-aţi arănit de la şcoala lui Tolstoevski.

- Şi de ce mă rog nene, de ce să nu intrăm în N.A.T.O ? Ce, avem pojar? Şi pe ruşi mai dă-i în orient, că nu vezi ce e la ei ? S-a certat Boris şi cu Lebed şi cu Sevarnadze şi cu ăla, şi cu ăla. Ei nu mai văd să se aia de foame şi vor să ne dea nouă ordine ?

- Ai văzut cînd s-a dus ăsta tînăru', Severin, la Americani ? Mamă doamne. ce s-a îngrăşat de cînd e ministru, nu îl mai încăpea costumul.

- Păi de aia l-au trimis pe el, ca să vadă americanii ce nivel de bunăstare avem, că dacă se ducea nea Meleşcanu ne făcea de rîs că i se vede sărăcia prin urechile alea străvezii, că e uscat ca o surcea săracu.

- Se uscă de oftica lu' nea Ion că îl ţine în frîu, pe poziţia a doua.

- Domnule vă zic, ţineţi minte ce vă zic, Meleşcanu' e arma secretă a partidului cu el vom învinge în anul două mii să-i dăm jos pe ţărăniştii ăştia, că ne-a mîncat ficaţii. Nu vezi domnule ce ne pune să facem ? Comisii de corupţie...

- Anticorupţie...

- anti, mă rog.. tot un drac. Meleşcanu e acum cum s-ar spune la şcoala de cadre. îş învaţă Iliescu toate şulfănismele şi momelile ca să fie pregătit. Nu îi dă dreptu' la decizii ca să aibe cazierul politic nepătat şi în două mii îl lansează la preşedenţie.

- Păi şi el ce o să facă ?

- El o să fie Prim Ministru domnule şi o să conducă din umbră, eminenţă cenuşie, că doar are şi el o anumită vîrstă şi îşi pregăteşte un urmaş că dacă nu i-a dat Dumnezeu nici un copil săracu...

- Nu bîrfi domnule, nu bîrfi...

- Nu e bîrfă domne, e realitatea înconjurătoare, e un om dă milioane, are tot ce vrei şi inteligent şi sufletist şi cu papagal ştie şi la ghitară, da' dacă nu i-a dat Dumnezeu sămînţă rodnică. Aşa e geniile astea domnule, oamenii rari e unici. N-ai văzut, nici Eminescu n-a avut copii, nici Arghezi, nici Stănescu.

- Arghezi a avut doi mă nea Efrime.

- Ăia nu erau a lui i-a cumpărat cu tot cu casa de la Mărţişor, erau cuprinşi în inventar domne, că n-ai văzut la Mitzura aia de s-a dat cu Vadim cu colericu' ăla de vomită numa inepţii, că nu seamănă deloc cu Arghezi...

- Aşa-i că Arghezi avea mustaţă.

- Cum vă bateţi joc de valorile sfinte ale Românismului, nenorociţilor..

- Hai mă, n-o lua în tragic, mai glumim şi noi, că doar n-o să ne batem joc de Arghezi...

- Ce Arghezi domne, ce Arghezi, mi se fîlfîie de Arghezi, n-am nici în clin nici în mînecă cu el, da să vă exprimaţi aşa la adresa lu domn Vadim ! Ei, nu se poate, nu se poate domnule, păi ăsta e singuru' român în viaţă care mai are suflet în el. Voi nici nu ştiţi ce om e, că nu l-aţi cunoscut personal, n-aţi avut ocazia, că trăiţi ca tembelii  la periferia politicii, da' vă spun, că eu am avut prileju' că sunt şi în Biroul Central, că e un om care şi-ar da şi sîngele pentru ţărişoara lui. Avram Iancu e un pitic pe lîngă el. Dacă n-ar fi Vadim, ne-ar mînca ungurii de vii. El le ţine piept domnule, că a avertizat toată Europa şi pe Americani personal de pericolu maghiar şi de tentativa de şovinism. Şi ai văzut cînd s-a dus la Ghaddafi, cum i-a cerut ăla o carte cu autograf şi l-a servit cu limonadă de i-a pus personal cuburi de gheaţă în ea ? Păi care om politic a mai avut aşa o onoare ?

- Petre Roman, domne, că i-a desfăcut Chirac personal nişte stidii la un banchet, că Roman nu a avut briceagu' la el, că i l-a oprit ăia la aeroport că suna la aparatul de ultrasunete.

- Mă, vorbiţi numai prostii. De ce nu ne vedem noi de ale nostre şi ne-am apucat să discutăm politică ? Şi hai mai bine să vedem cum ne organizăm administrativ, că dacă am înfiinţat comisia asta, avem nevoie de un sediu, de personal auxiliar, secretare, contabili şi aşa mai departe, ne trebuie maşini că vom face deplasări în teren să constatăm corupţia, trebuie şoferi, să facem contract cu o firmă particulară să ne revizuiască maşinile, avem nevoie de bonuri de benzină trebui să angajăm şi un şef de personal, ne trebuie rechizite, imprimate tipizate, un calculator sau două minim, nişte băieţi deştepţi care să le mînuiască, mai avem nevoie şi de o arhivă, ca să nu umblăm ca besmeticii după acte şi dosare, după aia nişte jurişti, da' ăştia să fie brici şi cu experienţă în domeniu, ca să nu orbecăim şi cîte şi mai cîte. Numai mobilierul pentru birouri...

- Domne să ne dea primăria clădirea aia care a fost pe vremuri sediul raionalei şi au făcut din ea bibliotecă tehnică şi obţinem bani de la buget să o renovăm, e destul de spaţioasă şi putem să facem şi vre-o şapte opt camere de oaspeţi, că hotelul partidului l-a luat Camera de Comerţ...

- Şi facem şi un bufet cu preţuri social- protecţioniste...

- Nu e rea ideea de loc mă, căn-ai văzut ce preţuri sunt la particularii ăştia...

- Putem să închiriem spaţiul şi pentru nunţi, botezuri, cununii, autofinanţare, să ne facem surse poprii de venit. Are nevastă-mea o firmă pe profil, dotarea o iau de la un Italian pe care l-am ajutat eu să iasă dintr-o încurcătură cu vama şi facem o unitate de deservire de să i se ducă buhul. Să vadă toţi ăştia privatizaţi cum se face comerţul.

- Păi în cazul ăsta hai domnule să punem totul pe hîrtie şi să ne facem un studiu de fezabilitate, cînd vine prefectul să-i arătăm că nu stăm cu mîinile în sîn, că sîntem lucrativi.

- Nu merge domnule, n-o să primim imobilu' ăla, că e pretins de moştenitorii lu' Semaca, ăla de a a vut fabrica de vitrine şi obloane, că i-au naţionalizat-o în cinzeştrei şi pe el l-a mutat la bloc şi acuma cu Restituţio în Integru au băgat nepoţii lui cerere să si-o reintegreze şi imobilu' e în litigiu la Curte de Apel. Da' ideea e bună, o angajăm la bucătărie pe Mira fata aia de gătea pe vremuri la protocol, domnule, face asta nişte ciorbe drese cu smîntînă de învie şi morţii.

- Pardon, la bucătărie îl aducem pe maestru Nicu, ăla de a făcut ucenicia la Capşa, că e specializat în delicatese şi în mese de grup.

- Domne, să n-avem vorbe, personalu' îl angajează nevastă-mea că doar e firma ei şi la ea nu merge cu recomandări şi cu pile. Examen pe bază de competenţă şi experienţă.

- Domnule,am văzut în Bucureşti la Podgoria, mai nou bucătarii şi chelnerii dă test şi din limba Franceză, trebuie să facă baremul corespunzător. Cerinţele economiei de piaţă cere ca ei să spună denumirile în limba originară fără accent de Titu.

- Ce economie de piaţă domnule, economia lu' Mutu, asta e o bătaie de joc.

- Păi nu voi aţi făcut-o mă ?

- Care noi ?

- Voi pedesereu' cu faţă umană, nu voi aţi introdus economia de piaţă ?

- Pardon, asta a fost o manevră a opoziţiei noi n-am dat decît cîte cinci mii de metri pătraţi de căciulă şi sîmbăta liberă. După aia a venit Social - Democraţii şi a impus anumite condiţii. Cunescu şi Raţiu.

- Şi Coposu...

- Nu, de Coposu nu am ce să zic, el era mai temperat, mai cu capul pe umeri, de unde a făcut mai multă puşcărie, a avut timp să reflecteze la ce e bine şi ce e rău, da' ăialalţi erau ca cîinii domne, nu vă amintiţi cum sărea Nica Leon la Iliescu şi îl făcea comunist ?

- Păi şi ce nu a fost ?

- A fost domnule, nu contestă nimeni, dar ăsta nu e un criteriu, ca la o adică toţi am fost, douăşunu de milioane.

- Douăzeci şi noăsute nouăşnouă de mii, că eu pe vremea aia eram încă la uteceu. Nu m-a primit din cauză că am o soră la Los Angeles.

- Cum mă fotache, ai scăpat tu să lucri în sectorul de propagandă şi nu erai membru ?

- Nu domnule, eram pe probleme de tineret şi îmi era suficientă calitatea de utece, plus că secretara cu propaganda ţinea la mine că am meditat-o pe fică-sa de a intrat la Ştiinţe Economice.

- Eu am auzit că mai întîi a intrat la chiuretaj.

- Te rog să nu fii răutăcios cu mai tînărul nostru coleg. !

- Nu domnule, nici prin gînd nu îmi trece să insinuez ceva despre el, că doar tot tîrgu' îl ştie că e homosexual, aia mică a lu' secretarta a rămas cu profesoru' de fizică...

- De Educaţie Fizică mă...

- Parcă aţi stat la fundu ei cu lumînarea...

- Mojicilor, folosiţi nişte expresii...pfui !

- Nu scuipa doamnă că nu e covoarele lu mă-ta, pe astea a asudat poporu' şi...

- Lasă mă covoarele, că şi aşa a comandat prefectu' unele noi, că e nevoie de puţină schimbare şi în prefectură...

- Şi s-a găsit să înceapă cu covoarele...

- Nu mă, a cumpărat şi clanţe noi la uşile de la toalete şi a pus şi două lustre cu cristal la el în birou şi la subprefect.

- Cristal autentic ?

- Aş ! Sticlă verde de la Turda, dar e bine lucrate, cu gust, juri că e Muranno...

- Aşa e domnule, noi avem nişte meseriaşi ce n-a văzut occidentul, ai noştrii ştie să facă şi din căcat bici şi să şi pleznească...

- Românul e policalificat, a învăţat să sudeze, să taie tablă, să conducă o macara, întodeauna el a ştiut să se descurce în orice situaţie.

- Aţi văzut în nouăzeci cîte tone de rulmenţi au luat drumul Bulgariei ?

- Toată industria românească n-a făcut cincizeci de ani export cît au făcut gospodinele cu coşniţa în doi ani.

- Aveu rulmenţi şi în chiloţi domnule.

- Domne, mereu m-am întrebat, ce or fi făcut turcii cu atîta cantitate de rulmenţi?

- Eeee, au ei o mîncare naţională pe bază de bile de rulmenţi cu orez şi şofran. Se iau rulmenţii se fierb în apă cu sare şi li se scot bilele...

- Ăsta s-a îmbătat complet. Duceţi-l dracului să se culce în oficiu la femeia de servicu, că poate îl vede vre-un Caţavenc şi îl dă mîine pe prima pagină.

- Cu pilaf de rulmenţi cu tot.

- Lăsaţi mă omu, că doar e şi el la petrecere, ce a spus rău, pilaf de rulmenţi?

- E unul în Australia care a mîncat pînă acuma două biciclete, patinele lu' fiu-su şi a început la un autocar.

- Da' la noi în arest, n-a fost un ţigan pe care l-a prins economicu' că fura argint din uzină, de la contactori care a înghiţit o coadă de lingură de aluminiu ca să îl interneze ăştia şi să scape de pîrnaie şi n-a avut nici pe dracu' a mistuit-o de nici nu s-a cunoscut cînd s-a pus la raze.

- Ăla avea gastrită,multă hiperaciditate în stomac.

- Eu m-am operat de ulcer la douăşunu de ani. Am făcut armata la marină şi cum era pe atunci la modă, făceam multe patrulări în larg. Şi în toate patrulările astea ne hrăneam cu pesmeţi marinăreşti. Din cauza asta mi-au tăiat o jumate de stomac. Noroc că am încăput pe mîna unui doctor bun. Maestru, nu altceva. Îl sculai noaptea la trei şi te deschidea şi te închidea la loc şi după aia se culca şi dormea fără grijă. Marcu îl chema.

- Domne, l-am cunoscut pe Marcu ăsta. Era un chirurg mîna întîi. Avea o mînă aşa de uşoară că nici simţeai cînd te taie, putea să lucre şi fără anestezie. El i-a scos fierea lu soacră-mea. Cred că a fost prima dată în viaţă cînd am blestemat pe cineva, că ştiam cu el o să meargă la sigur şi că soacră-mea iese din clinci. Aşa doctor mai rar.

- Unde mai găseşti doctori de ăştia în ziua de azi. Ăştia de acuma nu ştiu decît să se uite în plic să vadă cîţi dolari le-ai băgat.

- Domnule Marin, te rog să nu vorbeşti de rău branşa medicală. Ţin să te asigur că în acest domeniu eşti total neinformat. Noi, medicii suntem trataţi inuman. Una, că nu avem condiţii să ne dezvoltăm profesional şi a doua ştii dumneata ce salariu are un medic primar cu cinsprezece ani vechime în cîmpul muncii ? Mai puţin decît o femei de serviciu de la Renel. Nu mai există nici un fel de satisfacţie profesională, te duci la serviciu şi te vîri în halatul ăla alb, fără nici un fel de tragere de inimă. Domnule eu am o vorbă, poporul român are medicii pe care îi merită.

- Domn doctor cam exagerezi matale, da' nu-i nimic, voi sunteţi copii teribili ai societăţii. Dacă aveţi salarii atît de mici de unde domnule bani de vile şi de Mercedesuri ? Sau te pomeneşti că le aveţi de pe vremea dictaturii ? Ai ? Că nu mi-ai răspuns la întrebare. Şi nu privi jenat că ştim cu toţii cume cu plicurile alea. Şi nu vă acuză nimeni domnule doctor, plicu' se dă şi la advocat şi în mai multe locuri, c-aşa-i la români, noi suntem generaţia plicului, da' puţin respect pentru bolnav domnule, că uite ce scrie în ziar de ăla de săptămîna trecută, care l-a cusut şi i-a lăsat trei pense în stomac de a făcut omu cangrenă peste noapte şi pe de-asupra mai era s-o bage şi pe asistenta aia nevinovată că îi lipseau pensele din gestiune.

- Nu a fost aşa domnu' Ştefan, presa denaturează, pacientul respectiv avea o tromboză a intestinului gros şi i s-a montat un dispozitiv de inox care să permită drenarea tractului digestiv, dar omul avea o intoleranţă la ionii negativi care l-a adus în stare de colaps. Nu avea chirurugul respectiv de unde să ştie că omul era intolerant la metale feroase, că altfel îi instala un dispozitiv de teflon.

- Cum domnule, la aşa performanţe a ajuns medicina de poţi să-i bagi omului piese de metal ca la roboţi?

- Doamnă dragă, la noi se practică grefele artificiale de mult timp, valve şi proteze osteo-musculare, vene şi artere sintetice, suntem performanţi doamnă. Cel puţin la noi se implantează cam treizeci de stimulatoare de cord pe an. Suntem numărul unu în domeniu.

- Auzi, dar cu ăla de a murit în salvare că asistenta a adormit pe drum şi n-a observat că s-a terminat oxigenul.

- Ăla oricum murea domnule, că era netratabil, avusese un infarct cu complicaţii în sistemul nervos, pînă ajungea pe masa de operaţii o mierlea. Măcar aşa a făcut economie de un tub de oxigen, că şi la ăsta stăm rău.

-... şi atîta m-au bătut la cap pînă m-am înscris în sectă domnule. NU rîde, m-am făcut Somon, ce mai. În fond, ca ideologie erau total nevinovaţi. Propovăduiau conceptele biblice de respect faţă de om care este creaţiu supremă a lui Dumnezeu, credeau în cele zece porunci care în fapt sunt percepte umaniste de mare valoare şi propovăduiau viaţa de apoi. M-a atras mai ales din doctrina lor aspectul poligamiei, pe care mulţi îl interpretează greşit şi îl înţeleg ca pe un îndemn la curvăsărai. Nu-i adevărat de loc, poligamia de fapt este un obicei nedoctrinar, care asigură proliferarea membrilor sectei şi sporirea măreţiei ei. În fond şi la urma urmei nici nu are nimic cu sexul, pe care ei îl privesc ca pe un lucru ruşinos care trebuie făcut numai noaptea sau măcar pe întuneric. Pastorul ăl bătrîn avea optzecişitrei de ani şi douăşuna de neveste de la care crescuse optzeci de copii trei sute cinci zeci de neţoţi şi o mie două sute de strănepoţi. Bietul bătrîn era nevoit să îşi ţină aniversările numai în săli de sport şi cheltuia o groază de bani. Nu zic că erau şi nişte blonduţe pe-acolo buneee, bune, dar eu eram la început şi mai timit şi nici nu îmi stă în caracter, doar mă ştii... Eh! Vre-o şase luni m-au lăsat moale, mai mă duceam duminica la biserică în zilele în care nu era meci în divizie, mai veneau ei pe la mine miercurea la un ceai, mai citeam din Biblie cu nevastă-mea, că pe copii nu am reuşit să-i atrag că mă considerau senil. mai ieşeam la cîte un picnic la iarbă verde, una, alta ştii, ca la biserică. Bineînţeles că i-am ajutat cît mi-a stat în puteri, le-am făcut rost de un sediu ultra- central, le-am dat şi terenuri pentru case de rugăciuni, doar eram şi eu într-o biserică nu ? Ei după şase luni, vine şefu' de la vamă la mine şi îmi spune, Domnu' Coroiu, vin în legătură cu Biserica Somonită, vezi că congregaţia matale a cam depăşit limita. Adică ? îl întreb eu cu bunăcuviinţă creştinească şi el îmi zice, vezi că aveţi băgate în ţară pînă acuma douăsute cincezi de maşini scutite de vamă şi a mai venit ieri contabilul dumneavoastră să mai bage treizeci. Şi mi-e frică domn Coroiu, că aveţi mai multe decît Baptiştii, Pendicostalii, Martorii lu Iehova şi Revoluţionarii la un loc.

Domnule, parcă mi-a dat foc. Am luat urgent maşina de servicu şi m-am repezit la ăla bătrîn acasă, că i-am făcut şi rost de o locuinţă ca lumea unde să-i încapă toată familia, ştii tu fostul orfelinat pentru fete de lîngă lac, ba am mai şi renovat-o cu banii de la asigurări. Cînd intru în curte, dau peste masă mare întinsă sub nuci şi toţi fruntaţii bisericii în poăr, trăgeau la vin rece de la gheaţă şi fleici în sînge. Cînd m-au văzut a început să le fiarbă şpriţul în pahare. NU m-am comportat violent, că nu îmi stă în caracter şi pe deasupra mai aveam perceptele alea proaspete în mine, l-am luat doar de barbă pe ţapul ăla bătrîn şi l-am scuipat între ochi. După aia mi-am pus o friptură şi n-am mai zis nimica. Am mîncat, de vin nici nu m-am atins şi am plecat acasă. A două zi dimineaţa mă trezesc cu două Mercedesuri noi-nouţe în curte şi cu microbuzu ăla cu rulotă şi două motociclete Honda . Alea pentru flăcăii mei. Şi bătrînul cu capu dezvelit plîngea lîngă ele. Frate Coroiu' numele lui Dumnezeu e mare şi mila Sa nemăsurată. El este cel care a făcut împărăţia cerurilor, pămîntul cu toate vieţuitoarele şi omul cu patimile lui cu tot. El ne-a dat canoanele vieţii pămînteşti şi tot El ne-a dăruit cu iertare. Iartă frate Coroiu... Mă nenorocitule, cu rablamenturile astea vrei tu să mă cumperi pe mine, după ce v-aţi folosit de naivitatea mea şi de bunăcredinţa mea şi de numele meu. Puşcăria vă mănîncă, pe toţi. Domn Coroiu s-a pus al bătrîn în genunchi, pupaţi-aş tălpile, nu mă nenoroci că am familie de crescut. Am greşit că m-am ferit de matele şi am ţinut secret, da' pe cuvînt dacă am avut curaşu să-ţi spun cum  stă merchezu, pînă am prins şi noi cheag, că biserică fără podoabe nu s-a văzut nicăieri şi am încercat şi noi de ne-am împodobit cum am putut. Cu maşini ai ? Cu maşini că aste are căutare şi e piaţă bună în toată ţara. Se adună leu bun cu maşinile. Şi nu te uita matale la Mercedesurile astea că e de culoare închisă, că are motoare cu aprindere electronică, airbag şi abe es. Iar microbuzu are antenă satelit telefon telemobil şi toaletă de serviciu. Şi îţi mai dăm şi douăjde mii de dolari să faci o excursie cu familia în jurul Europei ca să te mai linişteşti şi să vizitezi locurile sfinte. Uite aşa am fost eu, şapte luni membru marcant al bisericii Somonite.

- Da' cu blondele alea ?

- Blondele, care blonde?

- Păi ziceai că aveţi pe acolo nişte surori mai aşa şi pe dincolo...

- A, te referi la surori, păi măi omule, bineînţeles că blondele nu erau de decor acolo, doar şi în scriptură scrie să lase fiul omului pe mama şi pe tatăl său să se unească şi vor fi un singur trup.

- Şi vă uneaţi, vă uneaţi?

- Ne mai uneam noi, dar mai cu fereală aşa să nu afle lumea...

- Eu n-am mai fost într-o biserică de la nunta mea.

- Te-ai cununat la biserică ?

- Da domne, ce te miri aşa, m-am cununat la biserică, ca tot omu' normal, ce eram prost să ascult de ce zic ăia de la propagandă, că dacă nu intram în altar nu venea nici crac de consătean la nuntă şi pierdeam darul de cîteva sute de mii de lei. L-am avut pe Dolănescu domne, cu fraţii Parpalete, s-a adunat jumate de sat la nuntă, a scris şi în organu' judeţean, da' m-a durut în cot că eram pe bune cu ăia de la centru, cumnata lu' socru-mieu lucra la la Colegiu de Disciplină. Nu zic că a fost şi Primu' Secretar la masă aşa în trecere o jumate de ceas, de i-a cîntat şi lui Dolănescu cu Bălălău şi a mîncat un copan de raţă.

- La mine la nuntă a cîntat Sile Dinicu cu orchestra...

- Domne, ce om a fost ăsta, ţigan- ţigan, da' de catifea şi avea muzica în sînge domnule.

- A făcut infartc Dumnezeu să-l ierte, cînd i-a demolat ăştia vila din Dealu' Mitropoliei.

- O grămadă a făcut infarcte cu demolările alea, da' acuma am auzit că-i despăgubeşte ţărăniştii, le dă cîte o bucată din Casa Poporului la pachet.

- Nu glumi mă, că oamenii a suferit săracii, a muncit ani de zile să îşi facă şi ei acolo o vilă şi după aia a venit cu buldozerele de i-a ras. Cum ar fi la tine acuma să vină Diaconescu cu excavatoru' şi să îţi demoleze vila aia de la Tîmna că am auzit că ai şi televiziune cu circuit şi piscină cu apă sulfuroasă la subsol.

- Am mă, de ce să n-am, că sunt om strîngător, nu alcoolic învederat ca tine...

- Alcolic e tac-tu, boule...

- Sări colonele, că se bat ăştia, aoleu, sînge, i-a spart capul, fir-aş...

- E mort...

- Nu e încă, a intrat în comă, ce-ai făcut mă nenorocitule, puşcăria te mănîncă, ai lovit o persoană în exerciţiul funcţiunii, acuma...

- Nu era în exerciţiu domne, că încă n-a început şedinţa, e vorba doar de ultragiu cu violenţă.

- Stai, că a început să mişte, ia dă mă sifonu' ăla să-l stropim pe faţă.

- Descheie-l la cămaşă să-i vină aer.

- N-are nici pe dracu, ăsta are capu' de fier, îşi revine şi după aia îl trimitem la urgenţe să îi pună trei copci şi gata, mîine e nou.

- Uite aşa a murit săracu Mondreanu, la un chef, s-a dus băut la muzică să îi cînte ăia cu "Sus în deal la Turnu Roşu s-antîlnit baba cu moşu la televizor"  şi ăia muzicanţii l-a refuzat că n-avea melodia respectivă în repertoriu aprobat de Consiliul Culturii şi n-a vrut să i-o cînte şi Mondreanu s-a răstit la ei şi i-a făcut ţigani borîţi şi ăia s-a supărat şi cînd i-a tras una cu saxofonu' în cap i-a rămas creierii pe tasta mi diez. Nici n-a apucat ăia să-i ia pulsu' că era deja mort. Dacă stătea dracului la masă cu nevastă-sa era şi acuma viu şi întreg şi bea şi el cu noi un pahar la masă, că precis ar fi fost nominalizat în comisie că era un mare specialist în corupţie.

- Aşa-i, nu el i-a prins pe ăia de la alimentara care avea greutăţi false cu găuri în ele de fura cîte o sută de grame la fiecare kil ?

- Ba da, el a fost săracu, că avea ochiu' format la aşa ceva, el ştia de la prima privire, fără să puie mîna dacă o greutate e exactă sau nu. Avea un simţ al greutăţii.

- Păi nu degeaba a fost el aprozaragiu zece ani la el acolo la Făurei înainte de să-l trimită la şcoala de partid.

- Vezi mă că eşti plin de sînge pe revere şi încă îţi mai curge, nu te ridica, nu înţelegi, nu te ridica mă, că îţi curge tot porşu, seacă inima în tine ţi se uscă venele şi o mierleşti, stai aşa că vine ăştia cu targa şi te ridică imediat.

- Pune-i domne o batistă acolo să nu mai curgă că a pătat şi covoarele, ia uite ce-i aicea ca la porci.

- Nu se vede că e pe fond roşu..

- Eu nu port batistă din superstiţie...

- Deszdemona, Desdemooonaaa

- Aia e cu Magdalena mă şi mai termină dracului căăsta trage să moară.

- Uite că a venit cu targa, aici, aveţi grijă cum îl ridicaţi, că e greu a dracului, să nu vă scape pe scări...

- Îl ducem cu liftu domn director...

- Păi încape în lift mă ?

- Încape, încape, că avem targă specială din Germania, îl ancorăm cu droatele astea de cauciuc şi se înclină la paşcinci dă grade şi poa să stea în lift ca oamenii.

- Eu am luat cuvîntu' la Conferinţa Judeţeană şi am subliniat nevoia de a purcede la construcţia unei noi imagini a partidului, bazată pe lupta anticorupţie, echitate şi moralitate. Dar colegii erau atît de îndîrjiţi încît nu am putut finaliza discuţia. E un sentiment de frustrare care mă macină necontenit şi de care nu pot debarasa, să fie clar. Eu nu am ce căuta într-un partid cu imaginea şifonată, dar pe de altă parte mă leagă atît de multe de partidul acesta pe care l-am crescut din faşă.

- Nu îşi fă probleme dragă, viaţa merge înainte, politica e curvă ştii mai bine decît mine, azi aşa mîine aşa. Trebuie să fii atent în permanenţă la oscilaţiile şi la deviaţiile colegilor, e tracasant.

- Dar înţelege- mă, sunt chinuit de aceste lucruri, de modul în care masele largi ne receptează, de imaginea deformată pe care o oferim electoratului, pentru că în fond şi la urma urmei cei care dau rasterul acest negativ sunt doar cîţiva isignifianţi.

- Nu-i subestima dragă, aceşti insignifianţi deţin de fapt puterea, la ei sunt banii şi relaţiile, noi, intelectuali de rasă, cu studii şi deziderate morale suntem la unghia lor. Pot face din noi tot ce vor.

- Dar vom lupta...

- Vom lupta pe dracu! Ce crezi că mie mi-ar strica un Mercedes? Că m-am săturat de Dacia aia cu piese de Renault...

- Şterge şi aici.. nu, aici uite mai sunt cîteva pete mici...

- N-am ochelarii la mine...

- Nu-i vorba de ochelari, aşa eşti tu mereu cu capul în traistă, mă mir că nu te-ai făcut poet dracului.

- Să ştii că am scris mult în tinereţe, eram socotit poetul clasei şi chiar am publicat în Cutezătorii...

- Nu mă miră...

- Bun e viiinul giuuurgiu..

 - Ghiurghiuliu mă, ghiurghiuliu, nu giurgiuliu...

- Ghiurghiuliu, giurgiuliu, tot un drac, important e să fie.

- Nu mai vine Prefectu' ăsta, că mi s-a acrit de şedinţă. Şi am o foame în mine că nici la prînz nu am apucat să mănînc nimica, am avut o conferinţă de presă pe tema obligativităţii însămînţării artificiale la ovine şi caprine...

- Păi tu parcă trecuseşi la mediu...

- Eee.. asta a fost mai demult, dar nu aveasm satisfacţii profesionale, că la noi mediu e destul de în regulă. adică sufeream din punct de vedere al activităţii profesionale.

- Zi mă cinstit, că la mediu nu îţi mai pica nimica la traistă...

- Mă nenorocitule... domnilor...

- Ştii la ce mă gîndesc ?

- Hî ?

- Ştii la ce mă gîndesc ?

- Nu...

- Mă gîndesc ce tîmpit o fi avut ideea cu comisiile astea anticorupţie...

- Ce tîmpit mă, care tîmpit Primul Ministru...

- ...care nu pot avea nici cel mai insignifiant efect. Dacă stau să mă uit cei mai mari corupţi suntem noi. Lupii la stînă adică...

- Mă, e clar tu te-ai îmbătat...

- N-am pus strop de alcool pe limba mea, sînt mai treaz decît lacrima...

- Decît Lacrima Cristi, vinul ăia Italian.

- Noi, n-avem nici un interes să stîrpim corupţia, pentru că datorită ei avem Mercedesuri şi vile şi valută în cont şi deplasări în străinătate pe banii contribuabililor şi cîte şi mai cîte.

- E clar, nu e beat, a înebunit. Trebuia să îl ia şi pe el ăia cu targa.

- Domnilor, domnilor, fiţi atenţi că vine domnul prefect.

- Nici o grijă, să vie că i-am oprit două sticle la rece.

- Acuma e la intrarea de serviciu şi se pregăteşte să urce scara, e cu o doamnă de la Corpul de Control al Guvernului.

- Hopa ! Ia vedeţi dacă a mai rămas nişte lichior de ăla...

- Canci, l-au băut japiţele astea pă tot.

- Fiţi atenţi cum vorbiţi, vă rog să vă controlaţi vocabularul şi tonul. Să nu dea dracu să ridicaţi cumva tonul în faţa doamnei că ne face un portret negativ la Guvern şi după aia...

- După aia ne suflă un kil dă pene. Guvernele trece pietrele rămîne.

- Şi aveţi grijă să nu vă daţi pe lîngă ia că miroşiţi a alcool şi nu vreau să... mă rog , că e o femeie delicată.

- L-am auzit tuşind pe scări, vine...

- Acum e cu ziariştii... se apropie... e la uşă... atenţie !

- Să trăiţi tova... domnule prefect !