Bucătarii care gătesc, au suflet de poet, trăsături de artist şi un crâmpei din Crucea lui Isus, răstignită în firea lor.
Bucătarii care lucrează în bucătărie vin la slujbă precum mecanicul de locomotivă, agentul de circulaţie şi paznicul de la depozitul de cherstea.
Bucătarul care găteşte se mistuie şi se căinează pentru orice farfurie pe care are impresia că a greşit-o (expresia a dat rasol provine din bucătărie) o visează noaptea şi aproape că o transformă în coşmar.
Bucătarul care lucrează în bucătărie trece uşor peste un astfel de accident, (eh, clienţi mofturoşi, ce mai vor ăştia de la mine?) şi va da vina pentru fâsul culinar pe calitatea ingredientelor, lipsa sculelor profesionale şi incapacitatea colegilor de bucătărit.
Bucătarul care găteşte va căuta să inoveze, să introducă în meniu surprize, noutăţi şi prezentări artistice. El va risca de multe ori să arunce la coş produsul muncii şi să îl reia probând până la desăvârşire.
Bucătarul care lucrează în bucătărie va încerca să transforme rutina şi tipicăreala în procedee care fac travaliul culinar mai uşor şi mai sigur. Nimic nu se aruncă, totul se duce în farfuria clientului, ori în burţile personalului din restaurant.
Bucătarul care găteşte nu se pensionează niciodată, chiar şi după retragere, când primeşte bastonul simbolic, el va găti acasă ca la restaurant, va citi şi va viziona tot ce ţine de gătit, bucătărie, artă culinară.
Bucătarul care lucrează, o dată ieşit la pensie, se transformă în pescar, grădinr, bunic plimbând nepoţii şi nu va mai pune mâna pe cuţit, cratiţă, tigaie decât dacă nu are încotro.
Ar mai fi multe de spus, dar nu cred că am să conving pe cineva, despre ceva.
E greu să distingi între cele două tipuri de bucătari, atâta vreme cât nu treci decât pasager prin localul unde serveşti rapid ceva de îmbucat.
Mai bine să vă dau o reţetă:
Apă Chioară
Ia un litru de apă şi pune-l să fiarbă la foc iute. Asezonează-l cu un strop de apă şi lasă să clocotească cinci minute.
Separat într-un castron bate cu telul un sfert de litru de apă.
Adaugă puţină apă amestecând numai de jos în sus cu spatula ca să nu se taie apa, apoi încorporează apa clocotită, polonic cu polonic, amestecând energic să nu se prindă.
Unge o tavă cu apă, pudreaz-o cu puţină apă, toarnă compoziţia din castron şi dă-i tava la cuptor pentru jumătate de ceas.
Se serveşte porţionat în farfurii adânci, adăugând puţină apă iar deasupra se ornează cu apă.
Poftă chioară !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu