Pastă de ardei

Când vine  iarna aspru- nfofolită
Să- ţi bată  în fereşti cu gheara ei
Să ai răchie, slană şi cu pită
Iar lângă, câta pastă de ardei

Şi nu îţi trebuie nimica altceva
De tine gripa nu o să se prindă
Priveşti netulburat prin cercevea
Cum iarna prin vecini nebun colindă

Iar tu mai bei un strop mic de răchie
Ungi slana cu ce  te-oi învăţa
Ce-ţi pasă că afară e urgie
Tu îţi petreci ca un boier sadea

Şi-acum să laşi de toate la o parte
Îţi dau reţeta cum e scrisă-n carte.

Să iei cinci kilograme de ardei de cel roşu cu carnea groasă şi plină de must, să tai ardeii în patru, să îi cureţi de seminţe şi pieliţe, dar să laşi ceva din ele nu multe în compoziţie fiindcă dau aromă, mai taie în patru un kilogram de roşii pline de saft, adaugă câţiva ardei iuţi, dar nu prea mulţi, o lingură vârfuită de sare, o linguriţă de piper, un sfert de linguriţă de cimbru uscat, un sfert de sfert de linguriţă de rozmarin, trei linguri de oţet din vin, trei linguri vârfuite de zahăr şi câteva foi de dafin, vreo patru chiar şase.
Şi toate acestea vin aşezate să fiarbă dimpreună la foc molcom într-o oală cu fundul gros.
Şi după ce fierb ele un ceas, bagi blenderul în fiertură şi osteneşti cu el, până ce se face pastă toată adunătura aia de legume şi mirodenii.
Şi mai fierbe încă, până se face pasta ta groasă, după care nu mai trebuie decât să o pui în borcane mai micuţe, să le căpăceşti şi să le sterilizezi fie în cuptor cum fac eu, fie în bain marie cum face vecina mea Daniţa Sârboaica.
Iar la iarnă...
Mai bine citeşte sonetul dintr-u început !