E zi de piaţă la Buziaş şi tarabele par curcubee volante, pline de culoare saft şi vitamină neaoşă. Au venit oltenii de la Dăbuleni cu roşiile lor cu ţugui (scumpe de parcă bagă în ele haşiş) dar merită să le cumperi cu hurta că mai lasă la preţ si poţi negocia, nu ca la hipermarchet. Mai ales că au obraz subţire şi nu te fură la cântar, ba chiar mai pun pe deasupra, cu bătaie.
Şi-am mai găsit pe taraba unei bârfitoare de-ale mele, gureşă precupeaţă şi cu nuri, cu care dintodeauna mă gâlcevesc fiindcă ne e drag să vorovin unul cu celălalt, neşte niscaiva căpşuni care cică sunt aduşi de la Satu Mare deşi eu nu prea cred fiindcă îmi ştiu precupeaţa că minte mai dihai decât mine. Dar fiindcă mi-a făcut preţ bun şi mi-a lăsat kilul la numai şase lei, am târguit de la ea cât să fac cinci borcane de compot. E şi conserva asta o măiestrie, că dacă nu ştii să o fabrici, îţi iese un chircăţău, nici dulceaţă nici sirop şi te faci cerc şi te dai de-a rostogolul de ciudă că ai stricat bunătate de fructe.
Şi iaca-tă reţeta pe îndelete:
Pune să fiarbă un litru de apă, un litru de vin muscat alb, un kilogram de zahăr, o lămâie tăiată în opt, cinci plicuri de zahăr vaniliat şi un pahar de vodcă Finlandia. Altă poşircă să nu pui că o să ţi se taie siropul.
Şi fiertura aceasta să o mâni la foc încet, să cureţi spuma de pe sirop că e numai zahăr rezidual şi când începe să sticlească ea, scoate lâmâia cu paleta afară şi arunc-o şi toarnă siropul peste căpşunile aşezate în borcane fără să le îndeşi.
Pune deaupra capacele bine înşurubate şi mai dăi o dată compotul în bain- marie pentru un sfert de ceas şi gata.
O să vezi tu când la toamnă descăpăceşti un compot şi mănânci jumătate din el, cum te prinde muscatul şi vodca, de te faci cerc.
Dar merită!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu