Şi dacă tot am luat-o pe calea bucatelor de post, nu atât din convingere ci mai mult de gura lumii, am pornit să fac de bună- voie şi nesilit de nimeni- şi să încropesc o străchioară de pateu vegetal, impropriu spus pateu că ăla te duce cu gândul la ficat, la slănină, la puţină carne macră, ci aşa o pastetă care să aducă a pateu.
Mai ales că de la emisiunea de ieri mi-a rămas materie primă şi nu a trebuit să ostenesc prea mult. Şi mi-a ieşit fraţii mei o nebunie de pastetă pe care am şi comparat- o cu pateul vegetal din comerţ şi vă dau cuvântul meu bucătăricesc că îl bate pe acela cu mii de ani lumină. Şi nefiind secretos şi zgârcioman de felul meu iaca- tă vă dau şi vouă reţeta, că numai mâine nu-i poimâine şi începe să bată Postul Mare la uşă.
Înainte de a scrie postarea asta, am halit două coltuce zdravene de jimblă prospătă unsă cu pasteta asta şi acum cu o mână sciu şi cu una beau o halbă de bere. Adică două, dar pe rând....
Pateu vegetal
Căleşte un praz tăiat mărunt, împreună cu un ardei gras, în ulei de măsline.
Pune să se opărească o pungă de soia granulat (200g.) cu jumătate de litru de supă de rădăcinoase şi lasă la înăbuşit şi umflat o jumătate de ceas.
Amestecă granulele de soia bine stoarse cu două sute de grame de arahide decojite, prazul şi ardeiul călit, potriveşte un gust din sare, piper, cimbru şi boia, şi dă-i şi munceşte încropeala asta cu blenderul la turaţie maximă. Mai adaugă şi zeama de la o jumătate de lămâie şi 50 de mililitri de ulei de măsline picurat încet.
Când pasta prinde luciu şi are textură fină, e gata. Pune-o pe pâine proaspătă ori prăjită şi dă-i fălci, mai muşcând din când în când dintr-un castravete acru ori un ardei umplut cu varză. Ai un post mai bun decât slasta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu