Parcă făcută din bucăţi această duminică, un soare rânjit cu pleoape de beţiv, vânt subţire pe sub pragul uşii prost cârpit, streaşina curgând şi bucătăria chioară, văduvită de albeaţa ei devenită acum o cenuşă permanentă.
Nu mai vine o dată primăvara aia domnule? că m-am săturat...
Şi încropim un prânz care să ţină loc şi de cină, aşa un bricolaj din frigider fără pretenţii şi fără noimă până la urmă.
Azi mâncăm doar aşa ca să ne aflăm în trebă.
ZUPĂ DINTR-UN PUI
L-am luat pe pui şi i.am umplut coşul pieptului co o ţelină mică, doi morcovi, un pătrunjel şi o jumate de păstârnac, o linguriţă de boabe de piper, o foaie de dafin şi două cuişoare, i-am pus în apă cât să acopere iar apa am dres-o cu sare, un buchet mare de pătrunjel verde şi încă o foaie de dafin. Am mai adăugat trei spinări de pui de-alea ieftine care nu ustură la buzunar şi am lăsat oala pe cuptor să fiarbă de-abia aburit, fără clocot, cam un ceas, apoi am scos puiul afară şi am lăsat spinările să mai fiarbă încă un ceas. Rostul este să fiarbă zeama mea cetişor- cetişor, fără clocot evident, ca să rămână limpede şi cu toate sărurile minerale în ea, că ele dau gustul rafinat.
Ideală ar fi fost oala minune, dar banditul de pui e cam cât un pui de elefant, adicăte-lea cântăreşte două kile jumate, ca să ştiu carevasăzică ce mănânc.
Nu fac nici găluşte nici tăieţei, am tehnică răzlăturilor la îndemână.
Două sute de grame de făină, două ouă, un stopicuţ de sare, frământate dimpreună până ai în palme un drob de aluat tare, bun de dat pe răzătoarea cu găuri mari. Şi răzăturile astea, înşirate frumos pe hârtie de copt, stau o jumătate de ceas pe teracotă să se uşte, apoi vin clocotite şi ele în zamă ca să se umfle şi să prindă aroma supei. Gata !
PUI BANDIT LA CUPTOR
Iar pe domnul pui fiet pe jumătate îl pun într-o tavă şi fiindcă şi-a cam lăsat grăsimea în zupă sub formă de steluţe galbene, îl ung cu o salţă compusă din: ulei de măsline, zeamă de lămâie, o lingură de miere încălzită, o linguriţă de chimion pisat în mojar dimpreună cu câteva boabe de coriandru şi spini de rozmarin, un strop de vin alb sec, mai ceva sare, mai ceva piper şi un sfârc de boia iute că ne place să ne pişcure în cerul gurii.
Şi lângă pui mai pun cartofi cu tot cu coajă tăiaţi cubuleţe şi clocotiţi o dată în apă cu sare şi nucuşoară, îi tăvălesc şi pe ei prin salţa puiului şi la cuptor băiete, pănâ prinzi rumeneală şi miroase a rai duminical. Salata-i gata, cozi de ceapă verde şi ridichie neagră rasă, totul gâlgâit cu o vinegretă franţuuzească, ea fiind sora bună a puiului la cuptor
Şi dintr-o dată bucătăria se face luminoasă, soarele îşi îndulceşte rânjetul de ianuarie, vântul încremeneşte şi totul începe să se aşeze duminical la locul său.
Uite ce minuni face bricolajul ăsta bucătăricesc !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu