Cred că animalele din Buziaş vorbesc între ele.
Închipuiţi-vă un dialog între o cotarlă jigărită şi un motan bagabont: Vezi bă că e pe strada Viorelelor la număru patru neşte fraieri, îi găseşti tu după lătrături. Îţi dă casă. masă, căldurică, te deparazitează ca să te scape de pureci şi dă vermişori, îţi face bae şi dacă nu eşti nătărău te înfiază. Io am locuit două ierni la ei, mă oploşesc cum pică neaua în garaj şi până dă firul ierbii, o duc boereşte.
Proşti, da buni !
Şi chiar aşa se întâmplă, în fiecare iarnă avem câte doi tre căţei bagabonţi oploşiţi lângă casă, nu mai vorbesc de mâţe, că nu le mai ştim numărul.
De vină e Nemţoaica, fiindcă pune pe trepte în permanenţă un castron mare cu mâncare, lasă deschise uşile la pivniţă pentru mâţe şi la chioşcul ei langoşerie, are o haită întreagă de dulăi şi dulăoaice pe care îi arăneşte cu langoşi şi oase adunate din gospodărie. Ni s-a dus buhul, că se ţin după noi toţi câinii oraşului, ne cunosc după zgomotul tocurilor pe caldarâm ba chiar doi dintre ei îmi ştiu sunetul motorului de la Ford şi aleargă fără semnalizări după mine, pe oriunde mă duc. Nu îmi cer nimic anume, doar să îi bag în seamă, să îi mângâi niţel pe cap şi să mă port cu ei câineşte. Adică omeneşte!
Special este dulăul Iancu, mare, negru, plin de cicatrice din războiul sexului câinesc, care ştie orarul şi tabieturile oraşului.
Dimineaţa e la Nemţoaica la langoşerie, ia un mic dejun cu brânză caldă, trage o siestă până la prânz, când se înfiinţează la cantina hotelului unde cuminte îşi aşteaptă tainul. Urmează încă o siestă în parc, pe colonadă iar la ora trei se înfiinţează la magazinul Profi unde imposibil să nu se învârtească de o gustare mică, direct din coş. Iar seara, ia cina la noi, servit la fix de Nemţoaica şi doarme pe prag, păzindu-mi casa de muşte, şoareci şi ori ce altceva, numai de hoţi nu.
Iată-l pe ultimu nostru oploşit, un motănel de nici şase săptămâni, slab, ogrisit, puţind a canal, străveziu şi slab ca o cârje episcopală. Nemţoaica l-a îmbăiat, l- a pus pe o dietă de orez cu carne de pui ca să îl scape de diarie, iar nepotul meu Vlăduţ l-a botezat Steluţă. În momentul în care scriu această postare, toarce motăneşte pe umărul meu. I-am făcut o garsonieră într-o cutie de pantofi şi se simte fericit acolo. Iar pe mine, a început să mă doară umărul.
Dar fiindcă suntem un blog culinar şi nu unul de mâţe, iaca-tă ce a gătit Nemţoaica pentru o duminică electorală senină şi blândă ca o mâţă...
Ciorbă de cartofi şi dovlecei cu coastă afumată de porc.
Eu o dreg cu iaurt, oţet din borcanul de ardei iuţi şi mult pătrunjel verde.
Ciolane de porc gătite în cuptor. Sosul acesta peste noapte se face o gelatină minunată pe care o întind pe pâine şi o mănânc cu hrean ras frecat cu smântână. Numai colesteroale şi infarcte.
Spre combatere, am făcut personal chel (varză creaţă) tras la tigaie, numai uşurel, cu praz, ardei iute, usturoi şi sos de soia. Improvizaţie chinezărească pe cae vi-o recomand cu multă căldură.
Şi vă las dragii mei mă duc să votez.
Cu pisicul pe umăr că nu reuşesc să îl dau jos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu