Mi-a rămas de la varza nemţească de ieri un porşor de mămăligă vârtoasă, aşa cum se cuvine să îţi rămână când găteşti ca un nehalit.
Şi astăzi venindu-mi poftă să mă înfrupt iarăşi strămoşeşte cu mămăligă- coleaşă, mi-a venit aşa o năzdrăvănie de gând şi poftă de joc cu tigaia. Întodeuna din năzdrăvănii ies lucruri foarte serioase şi notabile (observaţi că mă laud de unul singur ca în basmele cu Păcală) aşa că vă redau în detaliu năzdrăvănicia de ieri să o încercaţi şi voi când vă rămâne mămăligă în ceaunel.
Mai întâi să cureţi mămăliga veche de o zi din ceaun, că ai nevoie să mai fierbi una proaspătă.
Apoi, mămăliga veche zdrumic-o între degete să se facă fărâmiţe inegale, unele cât cireaşa, altele cât sâmburele cireşei.
Şi pune- le să se rumenească în tigaia cu unt încins, la foc iute, învârtind mereu cu lingura de lemn, ca să prindă uniform o crustă rocovană. Şi la final (o să vezi că mămăliga năzdrăvană absoarbe untul) pudrează cu ceva sare, piper, oregano şi multă boia.
Amestecă zdroburile de mămăligă până se răcesc şi se uniformizează la culoare, cât de cât.
Apoi pune şi fierbe în ceaunelul curat o mămăligă proaspătă, ştii tu, o cană de făină la trei căni de apă, niţică sare şi un strop de grăsime, fie ulei, untură ori unt.
Şi când e fiartă mămăliga nouă, amestecă în ea mămăliga veche trasă la tigaie.
Poţi să o răstorni pe fundul de lemn spre a fi mâncată ghiogârţ- ghiogârţ, ori să rupi găluşte rotunde cu polonicul din ceaunel.
Şi obţii o combinaţie de textură şi de arome deosebite care face din mămăliga asta încropită, un regal.
Eu am mâncat-o cu smântână şi brânză rasă, Nemţoaica şi-a răsturnat peste ea ouă moi din tigăiţă, iar aseară înainte de culcare, am mâncat boţurile rămase aşa, îmbrăcate numai cu zeamă de limbă şi am băut după aceea apă direct din robinet.
Doamne ce simplu şi ce bine poţi trăi dacă ai cât de cât spiritul năzdrăvan.
Aşa că la ceaunel prieteni, năzdrăvăniţi- vă şi voi !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu