Ăştia fiind subsemnatul şi Nemţoanea
Atăzi trebuia să fie CORCODUŞARIADA 2013 care tocmai s-a încheiat cu "succesuri" dar pentru că a trebuit să fabric la comandă o cină rece m-am hotărât să sar puţin din corcoduş în grădina cu solano- fructoase vorbindu-vă din nou despre felurile mele preferate de vară,
roşii umplute cu couscous şi lubeniţă îndopată.
Bogăţia de arome, culorile, rafinamentul gustului şi parşivitatea compoziţiei care te provoacă să mănânci ca spartul, sunt recomandări fără echivoc aşa că iată repriza de gătit în fazele ei:
Roşii obraznice cu pieliţa curvească şi broboane de rouă matinală
Tăiate la cuţit cu grijă să nu le doară
Chiuretate spre a fi umplute şi întoarse cu gura în jos la scurs
Pulpa lor scobită, alături de alte roşii trecute prim blender, se vor transforma în bulion fiert molcom, asezonat cu sare, piper, oregano, dafin, un strop de zahăr stins cu o lingură de oţet balsamic şi trei picături de rachiu de orez. Iar în wong-ul de la Delimano, se călesc încet cârnaţi tari de Bihor, costiţă afumată şi ultima redută de jambon din cămara mea de paure. Fără mirodenii că au afumăturile tote cele trebuitoare, doar trei linguri de ulei de porumb şi trei linguri de unt.
O pungă întreagă de couscous, nu de cel veritabil, zdrumicat de mâini fine de arăboaică ci de la pachet şi de la supermarchet, mi-e ruşine dar şi drumul spre iad e pavat cu bune intenţii, grăunţele vin călite doar o jumătate de minuţel...
... apoi se sting cu apă fierbinte şi se lasă la umflat un sfert de ceas cât se scurg roşiile.
Nu îţi rămâne decât să iei rumeguşul ăsta înflorit de cărnuri şi paste şi să îndopi roşii scobite ca pe nişte purcei. Rânduite în tavă ca soldăţeii cuminţi se vor lăsa acoperite de bulionul fierbinte, mai primind fiecare şi un moţ de caş dulce deasupra. Şi tava stă în cuptor la 170 de grade timp de o jumătate de ceas, apoi încă un ceas la temperat pe rama ferestrei dinspre grădină şi altele trei în frigider. La final couscusul este umflat de minune, dar cu bobul ferm şi cu dulceaţă în el, nu mai trebuie decât să mai pruftuluieşti toată tava cu piper râşnit şi oregano, mai având lângă pită proaspătă şi lubeniţa îndopată.
Ca să vă daţi seama de gustul mirific, fac dovada că, înainte de şedinţa foto, noi, hulpavi am ras jumătate de tavă la botul calului...
... de-ampicioarele-a pe o masă ad- hoc în gura pieţei din Buziaş. Şi acum îmi dau seama că habar nu aveţi ce e lubeniţa îndopată, aşa că.
iaca-tă. Un pepene verde scobit cu grijă, umplut cu un mix de fructe, adică ce dă Domnul să ai în grădină, în cămară şi la aprozar, iar cocktailul aferent e făcut din zahăr vanilat, rom Havana, Fanta lemon, scorţişoară, miere de tei şi doar un strop de sirop de arţar. Totul răcit la un grad în frigider şi mâncat cu polonicul.
Aşa că nu mai mă mir că am ajuns la nouăşopt de kilograme şi sunt în urcare.
Şi Nemţoaica la fel !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu