5.03.2012

Uica şi Homeopatia

De trei ani încoace, la început de lună mai, Buziaşul e cucerit de medicina homeopată. Doctorii din toată lumea vin aici să se întâlnească şi să stea la givan aşa cum stau doctorii.
Şi eu m-am lipit de ei, fiindcă mi-s dragi, au ceva special, o lumină în ochi şi o aură deosebită, care îi face să fie duh şi spirit.
Nu mă duc să asist la prelegerile mult prea tehnice pentru urechea mea profană, dar stau în preajma lor, mai ales la masă, fiindcă dragii mei, le place să mănânce din mâna mea şi îmi laudă bucatele.
M-au sunat încă de acum o lună să mă întrebe dacă sunt pe picioare şi dacă pot veni să le fac fierturi de-ale mele din bucătăria străveche, iar eu am spus cum nu, că doar ei reprezintă una dintre cele mai preţioase părţi ale lumii.
Aşa că, fraţii mei, mâine prânzul lor - unul ovo-lacto-vegetarian, pentru o sută de persoane- va fi gătit de mine şi de Nemţoaica, la Hotelul Parc, perla hotelieră a Buziaşului.
Şi cu acest scopos eu cu Nemţoaica o să ne îmbarcăm în jumătate de ceas în maşină ca să călătorim douăşcinci de kilometri, până în inima adâncă a pădurii de la Chevereş să ne culegem buruieni de-ale gurii.
Că vremea lor de cules e dimineaţa până în prânz, când s-a dus roua şi totul este viu şi mişcător.
Şi vom culege din nişte crânguri unde în iarnă au căzut fagii cei mari şi în jurul lor s-a făcut o junglă pitică de verzituri pe care le vom aduna:
Leurdă, dragavei, urzici, măcriş şi mai ales trifoiul iepuresc cel care dă un gust rafinat oricărei mâncări fierte.
Şi iată meniul pe care vi-l desluşesc acum, poate vă încumetaţi şi voi să vă faceţi rost de cele trebuincioase şi să pregătiţi pe îndelete la plită în Sfânta Zi de Vineri care urmează.

SALATĂ DE LEURDĂ
Întâi fac un sos din o parte ulei, jumătate de parte oţet de mere, jumătate de parte de zeamă de lămâie, sare, piper şi zahăr după gust şi toate acestea le bat bine cu telul până se face o spumă uşoară, adică o vinegretă.
Iar leurda o spăl bine şi o rup în mâini ca să fie mai lesnicios de agăţat în furculiţă, apoi o aşez în găvene mari de lemn. Şi deasuprea presar fărâme de telemea proaspătă, feliuţe de ou fiert, miez de nucă şi arahide tăiate mărunt la cuţit, pătrunjel proaspăt şi torn din belşug sosul deasupra. Iar această salată aperitiv va fi servită cu pâine prăjită în cuptor, stropită cu ulei de măsline şi sare de mare.
Bunătatea lumii.

ZAMĂ DE VERZITURI

În oala de 50 de litri, călesc dimpreună (voi împărţiţi la 10 toate componentele ca să vă iasă pe aragazul de acasă) trei kile de ceapă, două de pătrunjel rădăcină, unu de păstârnac toate tăiate mărunt ca zarurile cele de la jocul de table şi de la început dau peste ele sare şi piper.
Şî dacă au început să prindă oarece rumeneală le sting cu doi litri de apă şi le las să se înmoaie un sfert de ceas la clocot mic.
Între timp, am spălat şi am pregătit cinci kilograme de urzici (aveţi grijă în luna mai se culeg numai sfârcurile cu patru frunze) cinci kilograme de dragavei şi unul de măcriş. Toate vin tocate la cuţit în fâşiuţe de două degete şi se aruncă în oală. Apoi umplu oala până la două palme de buza ei cu apă şi dau focul mic de tot ca să fiarbă numai ca un gând şi să nu dea clocote mari că se duce tot duhul cel bun al verziturilor în văzduh. Şi cam o jumătate de ceas să stea oala pe foc şi atunci mai arunc în ea cinci căpăţâni de salată verde iară fâşii tăiate, trag oala de pe foc, îi pun capac şi o las să scadă temperatura cam până la şaptezeci de grade.
Şi atunci îi adaug dresingul aşa închipuit:
Trei litri de lapte, unul de smântână, zece ouă, două linguri de hrean ras, mujdei des din câteva căpăţâni de usturoi, sare, piper şi cimbru.
Şi amestec dresingul încet ca să se încorporeze în zeamă, iar la urmă torn o ploaie de leuştean tocat ca să dea damf bun fierturii.
Şi zeama asta de verzituri e atât de bună că fiecare vrea de două ori din strachină şi toată lumea îmi cere reţeta pe care nu ştiu de ce îşi închipuie că aş ţine-o secretă.

Şi o să mai fie la masa doctorilor păstrăvi umpluţi cu unt şi pătrunjel tocat, făcuţi în tavă la cuptor şi un ştrudel cu mere.
Şi bineînţeles apă de Buziaş.
Iaca-tă, mâncare bună, ieftină şi sănătoasă.
Ia puneţi-vă la plită de încercaţi !









Niciun comentariu: