Şi primul lucru pe care l-am făcut- fiindcă firea mea de bucătar înrăit domină- a fost să îmi caut magazine, surse sigure de-ale gurii şi de-ale tigăii.
Şi uite aşa, am dat peste PROFI, magazinul de la colţ, cu galantare strălucitoare şi caseriţe frumoase ca Ilenele Cosânzenele din visele mele de adolescent.
Nu conşteam acest fel de magazin şi a fost o surpiză pentru mine să descopăr că rafturile gem de produse atât de variate- am aflat că sunt mai mult de 5.000 de sortimente- şi cu preţuri pentru toate buzunarele. Mai ales raionul cu legume şi fructe, unde am găsit pe lângă sortimentele comune şi rodia cu seminţe purpurii, anghinarea obraznică, mango şi nuci de cocos, ghimburul după care mă dau topit, prazul cu tulpina groasă cât mâna...
Eh! Iertaţi un pofticios ca mine, eu într-un loc ca ăsta, mă simt ca în rai...
Dar nu numai mărfurile m-au impresionat, totul era scăldat într-o lumină plăcută, din nişte difuzoare mascate (cât m-am chinuit să le identific) susura o muzică latino plăcută ca un ceai fierbinte în miezul iernii, culorile erau armonizate perfect şi vă dau cuvântul meu că m-am jucat ca un copil alergând cu căruciorul printre rafturile încărcate.
De atunci, am rămas client fidel al magaziului, pentru emisiunile mele de la TVR3 facem toate cumpărăturile de la Profi, şi ne alegem întodeauna cele care poartă emblema PROXI, fiindcă pot să cumpăr dintr-un singur loc tot ce am nevoie şi nu la preţuri care să îmi pună contabilii în cap, personalul ne cunoaşte deja pe nume şi are grijă să nu ne pierdem timpul atât de preţios, venind în întâmpinarea noastră întodeauna.
Dar mai e un lucru care îmi place. Aici mă întâlnesc cu prietenii şi cu lumea din oraş, stăm la taclale şi la poveşti lângă coşurile încărcate cu provizii, facem schimb de informaţii, de ponturi şi soluţii, comentăm despre politică, fotbal, agricultură şi ne sfătuim reciproc ce vin merge la ce mâncare.
Iar Nemţoaica de nevast-mea, ştie toate promoţiile Profi şi face cumpărăturile la fix, şi are mereu la ea CARDUL DE CUMPĂRĂTURI şi adună timbrele bonus.
Chiar am rămas cu gura căscată când înainte de Crăciun a scos timbre în valoare de trei sute de lei (cât jumătate din pensia mea) din buzunarul ei secret. Şi a făcut cumpărăturile pentru ajun pe gratis.
Noroc că am o nevastă cu capul pe umeri.
Acum sunt şi mai fermecat, a apărut în Profi un cuptor care coace chifle, franzeluţe mici cu seminţe ori cu chimion şi la fiecare vizită îmi cumpăr una pe care o mănânc fierbinte, la volanul Fordului meu hârbuit.
Vin acasă plin de fărâmituri de piept ca nehalitul, dar nemţoaica nu mă ceartă fiindcă, într-o pungă, îi aduc şi ei tain.
Plus că mă aşez stâlp în bucătărie şi gătesc minuni, fiindcă am întodeauna produse proaspete şi de bună calitate.
De exemplu astăzi am cumpărat de la raionul cu galantarele reci o jumătate de kilogram de pulpă de porc, un sfert de kilogram de cârnat afumat din acela oltenesc, pipărat în draci, am mai luat felii de bacon de la raft şi o să fac rapid şi cu fantezie, o ruladă de carne la care o să adaug o garnitură de orez cu lămâie şi şofran.
Dar hai să vă învăţ şi pe voi reţeta şi dacă vă plce, trageţi o fugă la Profi să vă cumpăraţi cele trebuincioase.
Aşa:
Tăiaţi patru felii de pulpă de porc de la capac să fie groase de un centimetru şi de mărimea palmei de bărbat. Presăraţi-le cu sare, piper, boia şi băteţi-le cu cicanul de şniţele ca să se rupă fibra şi grosimea să scadă la jumătate.
Acum pe felia asta de carne presăraţi din belşug pătrunjel tocat mărunt ca să se facă o pătură frumoasă. Şi peste ea puneţi ca semn într-o margine o bucată de cârnat. Rulaţi carnea cu grijă şi împachetaţi-o ca să vă iasă o ruladă frumoasă şi mai împachetaţi ruloul ăsta încă o dată, în felii de bacon, fixaţi totul cu scobitori şi daţi drumul la tigaie.
În tigaie să puneţi ulei amestecat cu unt şi când aveţi temperatură destulă apucaţi-vă să frigeţi rulourile împachetate, la foc iute, ca să se rumenească pe toate părţile.
Şi dacă s-au fript aşezaţi-le într-o tavă stropiţi-le cu jiul din tigaie şi mai adăugaţi un strop de vin, puţină apă fierbinte şi daţi un sfert de oră la cuptor.
De acolo ruladele vor ieşi moi şi pline de saft şi tăiate pe milocul lor vor avea un aspect deosebit, lăsând să se vadă spirala de verdeaţă din inima lor, cârnatul pipărat şi carnea plină de suc roz. Şi lângă ele piramida de orez, pe care vă învăţ imdeiat cum să îl preparaţi şi o salată de praz şi ceapă roşie stropită cu oţet, ulei sare şi piper.
Dar iată despre orez:
La o camă de orez punem trei căni de apă şi fierbem îndelung la foc să se gătească bine boabele lunguieţe. Şi dacă au ele inima lormoale, le amestecăm cu un cubuleţ de unt, câteva linguri de lapte cu care am opărit şofranul, adăugăm sare, piper şi nucşoară iar la urmă radem coaja de la o jumătate de lămâie. Şi orezul ăsta se face galben ca mantia împăratului chinez, iar nucşoară îi dă gust de catifea.
O masă de boier, că aşa merit nu ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu