Prânz antic

Astăzi ne dedicăm răscolitului grădinii. Adică semănăm oarece în pământ ca să fie treaba bună şi masa bogată. Mazăre de toamnă, pentru conservat prin congelare, roşii direct din sămânţă pentru gogonele culese în octombrie, porumb de nouăzeci de zile pe care vreau să îl am în septembrie pentru fiert la Ruga Buziaşului, fasole tufă de asemenea de pus la borcan şi răsaduri de ardei bulgăresc fiindcă tare ne place să-l mâncăm murat lângă bunătăţile iernii. Şi mai nişte ţelină şi pătrunjel pentru frunze, fiindcă la capitolul acesta grădina mea stă rău.

Să nu vă închipuiţi că facem muncă de Hercules, nu! Mai mult zgâriem cu grebla prin pământul prelucrat cu motocultorul şi ne bucurăm de aerul curat dintre meri şi de prima zi cu soare, după o săptămână de ceţuri ostenitoare.

Iar la capătul grădinii, am aşezat deja o masă şi grătarul ca să transformăm ziua de muncă într-una de sărbătoare.

De fapt, mâine am filmare la Herculane şi o să gătesc acolo un fel de mâncare din Roma antică. Şi pentru că îl cunosc doar din citite şi din auzite, m-am hotărât să fac astăzi o probă de lucru pentru a nu mă face mâine de râs în faţa camerelor de luat vederea.

Şi m-am preocupat să am tot ce trebuie la îndemână şi dacă mai lipseşte ceva, o să fac excursii cu scuterul la piaţă şi la supermarket.

Dar hai să vă spun ce am de gând să fac de-adevărate-lea şi ce o să înfulecăm la prânz.

Mai întâi o să dau foc la grătarul plin cu cărbuni , iar pe grilul lui am să aştern un rând de lespezi de râu ca să se înfierbânte, că totul astăzi va fi gătit pe pietre.

Iar acolo, la o temperatură potrivită, o să se coacă carnea cu adaosurile ei.

Şi anume, o bucată întreagă de ceafă de porc, pe care o să o crestez din loc în loc făcându-i buzunare încăpătoare, bune de umplut. Şi în aceste buzunare am să pun felii groscioare de piept de pui, felii subţiri de lămâie, sferturi de smochine şi măsline cu sâmburul scos. Iar butul acesta de carne vine presărat pe toate părţile cu sare, piper şi oregano, uns cu sucul de la două lămâi, amestecat cu ulei de măsline, apoi împachetat în multe straturi de foi de varză proaspătă. Şi cu sfoară înmuiată în apă rece, am să leg ordonat şi strâns pachetul acesta, care va fi aşternut pe pietrele fierbinţi. Iar deasupra va veni o oală de lut întoarsă cu gura în jos, ca să se facă ţest antic. Şi friptura mea o să stea acolo cam trei ceasuri şi când o să o scot afară, din foile de varză trebuie să rămână doar stratul de lângă carne, celelalte făcându-se cenuşă.

Şi dacă tai sforile fierbinţi, o să decupez friptura în felii mari şi am să o aştern pe un platou peste un strat de felii de lămâie care au primit sare şi ulei de măsline pe obrazul lor, alături am să pun din nou smochine tăiate în patru, bucăţi de morcov fiert în vin alb şi felii de vinete care şi ele s-au copt pe pietre. Bineînţeles că o să arunc peste şi deasupra mult pătrunjel verde tocat şi o puţină răzătură proaspătă de hrean. Şi mă gândesc eu că o să îmi iasă un fel de mâncare aiuritor, ca în vremea în care Hercules se bătea cu Leul din Nemeea şi venea la Herculane să îşi vindece rănile. Şi sper că de poftă şi de la mâncarea asta o să mi se vindece şi mie bătăturile pe care le-am făcut în palmă de la sapă şi hârleţ.