Aşa a fost şi în această dimineaţă, visul din care am ieşit ca dintr-o cadă cu apă caldă, era despre cum am câştigat la Loto un miliard de Euro şi am angajat zece persoane cu studii superioare să îmi numere banii, fiindcă aveam senzaţia porcotoasă, că cei de la Loto m-au tras în piept şi mi-au oprit din bani pe furiş. Şi numărătoarea se petrecea pe tejghelele de piatră veche din piaţă, acolo unde de obicei vin babele de la ţară cu ouă proaspete de găină, verdeţuri culese de pe strat şi sticle PET de doi litri, pline cu un lapte spumos şi parfumat. Alesesem locul acela din piaţă, fiindcă mi-e drag să simt răceala fierbinte a pietrei din care au fost clădite mesele acum o veşnicie şi ceva şi am senzaţia că acolo, în buricul pieţei, timpul trece mai încet decât în restul oraşului. Şi în vis, pe mese banii stăteau în mormane colorate, hârtii cu fir argintiu, iar angajaţii mei măsurau banii pe cântare cu greutăţi de fier, ca în vremurile vechi. Un kil de bani însemna un milion de Euro şi după cântărire, banii erau îndesaţi în saci de rafie vechi, din aceea în care se cară grâul la moară. Aveam un stoc de saci acolo şi era aşa o vânzoleală la măsuratul banilor, că piaţa părea vie şi adevărată. Apoi, uitându-mă mai bine, mi-am dat seama că mormanele verzi de pe mese nu erau de bani ci de căpăţâni de varză de vară, cu foi fine şi crocante. Şi m-am bucurat, fiindcă e mare lucru să ai aşa recoltă, iar varza proaspătă în Februarie, e valută forte. Nu erau proşti ăştia de la Loto dacă m-au plătit în curechi. Aşa că am luat un sac umplut până la gură, mi l-am aburcat pe umăr şi am plecat acasă să fac nişte varză scăzută cu găluşchiţe de făină, mâncare dulce după care tânjeam. Şi am strigat la oamenii care munceau pentru mine să termine de măsurat şi să îmi bage toată valuta în pivniţă, să nu o prindă gerul, că se anunţă de mâine un îngheţ venit de la Ruşi.
Varză scăzută cu găluşte
Varza proaspătă trebuie să o tai fin-finuţ ca firul de păr. Ăsta trebuie să fie începutul acestei mâncări de pomină pe care o faci după ce mai întâi te închini la icoana casei. Şi presară peste varza tăiată sare, piper şi freac-o bine în pumni ca să se îmbibe de mirodenie. Apoi o laşi aşa o jumătate de ceas măcar să lase sucul cel amar afară şi să o storci de zeama ei verzulie.
Într-o cratiţă mare pui să se frigă mai multe felii de slănină afumată, care trebuie să lase untură apoi le scoţi la odihnă pe un taler şi în untura aceea gălbuie pui să se călească varza. Ea o să prindă rumeneală tot amestecând-o şi o să vezi cum îşi schimbă culoarea, făcându-se galben aurie. Şi când simţi tu că este potrivit, toarnă peste varză cât să o cuprindă, apă caldă. Şi acum să pui mirodenii: piper boabe, sfârcul de la o rădăcină de hrean, cinci-şase foi de dafin, o tulpină de cimbru uscat şi o linguriţă plină-vârf de chimion. Şi varza să fiarbă în clocot mic cam o jumătate de ceas. Iar tu într-o oală să pui să fiarbă apă cu sare şi un strop de ulei. Aici vin fierte găluştele. Iar maiaua pentru ele trebuie că o ştii deja. La două sute de grame de făină un ou, un strop de sare între buricele degetelor şi trei linguri de apă călduţă. Şi aluatul trebuie să fie mai groscior decât cel al clătitelor ca să poţi tăia găluştele cu buza lingurii. Şi le fierbi pe găluşte în oală şi le scoţi să se stoarcă într-o sită ca să fie treaba bună şi masa bogată. Iar în varza care s-a fiert, mai pune două linguri de bulion des pentru gust viu şi pentru culoare. Şi laşi să mai ostenească fiertura, apoi amesteci în ea găluştele iar la urmă slănina pe care o tai măruntă ca zarurile. Şi dai deasupra cu pătrunjel verde şi pui în blid şi mănânci.
Valută forte!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu