Reţete antistres - introducere.

Bunicul n-a suferit niciodată de stres. Îl mai apucau junghiul pe la spate, unde avea o rană veche de glonţ, ori în piciorul stâng când începea cerul să tragă a ploaie. Dar de stres nu l-am auzit să se vaite niciodată. Chestia asta la care m gândesc acum mă foarte stresează. Că eu sufăr de boala asta care a fost inventată prin anii şaizeci în America şi a ajuns şi la noi, cam ca gripa aviară.

Stresul e ca jadarmul acela cu scut şi cască, împlătoşat pentru război, care vine şi te strânge o dată în braţe de îţi taie răsuflarea şi îţi piere piuitul. De la stres îţi cresc bătături pe suflet şi pe partea nevăzută a creierului.
De aceea trebuie să-l combaţi pe stres şi să îi dai un tratament pe măsură. Adică, stresează-l până îşi ia lumea în cap şi se duce la vecini. Ori înapoi în America lui.
Un prieten de pe Net, pe care-l cheamă Mihail şi se ocupă de blogăreală şi el dar pe domeniul Chefereului (tot o meserie stresantă) http://transporturiferoviare.wordpress.com mi-a făcut propunerea stresantă să public pe blogul lui reţete culinare antistres, în care să bag numai anumite alimente. E ca un fel de temă de casă şi pentru că eu sunt gourmand de felul meu adică un mâncău stresant şi pun mai mare preţ pe pofte decât pe diete, am stat şi am cugetat dacă să mă bag sau nu. Dar mai întâi m-am dus la Aurica de la Timişoara care este medic nutriţionist şi este tobă în materie.
Şi mai bine nu mă duceam, că mi-a făcut doctoriţa capul calendar. Mi-a dat şi trei cărţi despre stres de care mi-e teamă să mă şi apropii. Aşa că le-am dat nevestei să le citească ea şi dacă nu păţeşte nimic, poate le răsfoiesc şi eu.
Apoi m-am cufundat iar din nou în cujetările mele şi am găsit de cuviinţă că nu sunt eu chiar aşa de prost pe cât mi se părea la început şi că ştiu o sumedenie de lucruri despre gătitul terapeutic. Şi mi-a dispărut stresul legat de temă aşa că o să mă bag.
O dată pe săptămână, sau de mai multe ori cum credeţi voi de cuviinţă în mesajele voastre, o să vă stresez cu reţete anti-stres.
Dar mai întâi o să vă explic ce este stresul.
Închipuieşte-ţi dragule al meu prieten, că viaţa este o frânghie întinsă între două puncte: A şi B.Mai degrabă le-aş numi N şi M. Adică Naştere şi Moarte. Iar tu eşti de la primul orăcăit de prunc până când îţi dai duhul, lăsat pe funia asta ca să o străbaţi, mai întâi grăpiş în patru labe, apoi puternic şi sigur pe tine aproape alergând pe sârmă, iar la sfârşit, cocârjat şi cu genunchii tremuraţi de bătrâneaţă.
Iar principalul tău scop în viaţă este să nu cazi de pe funie. Să rezişti până la capăt dorindu-ţi ca distanţa pe care o parcurgi să fie cât mai lungă. Te menţii permanent în echilibru optimist şi încrezător. Şi eşti fericit. De fapt Fericirea, înseamnă Echilibru!
Ehehe!
Dar acolo sus mai bate vântul, mai dă o ploaie de se face funia alunecoasă şi echilibrul tău se duce dracului. Începi să te bâţâi şi să te frămânţi, ca să nu cazi jos şi să poţi face următorul pas în siguranţă. Şi următorul, şi următorul, şi următorul. Eşti panicat, debusolat şi dacă nu ai suflet de Grenadier există pericolul să cazi de pe funie şi să…
Dar în general îţi revii, îţi regăseşti echilibrul uiţi de panica aceea şi te duci pe funie până la capăt.
Cam aşa văd eu stresul. Mersul pe funia asta care este viaţa. Căutarea echilibrului care să te ducă înainte.
Şi dacă stau să mă gândesc bine, e chiar fain. Suntem o specie de echilibrişti care se salută zilnic de pe funiile întinse pe tot pământul Iar supt noi e raiul Sau iadul pentru cei mai mulţi. Pentru mine, sigur.
Dacă nu vi-a plăcut explicaţia mea, vă dau adresa asta http://www.info-sanatate.ro/articol,5,73,Ce_este_stresul.html unde găsiţi o explicaţie mai puţin metaforică.
După aia întoarceţi-vă la mine să vă dau prima reţetă antistres. Şi vă rog, să mă stresaţi cu comentariile voastre, cu sugestii, reclamaţii şi întrebări.
Că n-o să cad de pe funie din atâta lucru.

Curcan cu sos de ananas

Folosiţi pentru această reţetă o aripă de curcan. E relativ ieftină, se găseşte la orice Market, iar carnea este fină şi are o textură care merge foarte bine cu ananasul.
Atenţie, pentru a obţine un produs de calitate, nu decongelaţi aripa la microunde, nici în apă. Lăsaţi-o să se dezgheţe în aer, peste noapte, aşezată pe o farfurie. Aşa, gustul va fi fără cusur.
Şi hai să începem.
Avem nevoie de:
O aripă de curcan, 700-800g.
Un ananas proaspăt, 400-500g.
Un morcov, o rădăcină de pătrunjel, un cartof, o bucată de ţelină
Unt 100g.
O ceapă roşie, 70-80g. ori mai bine o bucată de praz
Două linguri de zahăr brun, 100g.
Un pahar de vin alb sec, preferabil Riesling.
Condimente: sare, piper, praf de curry, un ardei iute oltenesc, dar fără seminţe
Tehnologie:
Fierbeţi aripa de curcan în apă cu sare, boabe de piper, un morcov, o rădăcină de pătrunjel, un cartof tăiat în două şi o bucată de ţelină.
Se fierbe doar pe trei sfert, carnea trebuie să rămână fermă.
Se dezosează, carnea se pune la răcit pe un platou.
Ananasul se curăţă, se taie felii groase de jumătate de centimetru
Zahărul se caramelizează într-o tigaie, când devine uşor maroniu se adaugă untul amestecând încontinuu. Se stinge cu paharul de vin şi se pun feliile de ananas să se blanşeze pentru un minut, apoi se scot pe un platou ornat cu salată verde şi legumele natur din supă, care au fost napate cu unt şi condimentate cu sare şi piper.
În altă tigaie se sotează în unt, prazul tăiat rondele şi ardeiul iute bine mărunţit
Se adaugă carnea de curcan, sare, piper, şi se mai sotează un minut. Se adaugă o lingură din sosul de zahăr şi praful de curry. Peste feliile de ananas se aşază acest soteu şi se ornează cu pătrunjel verde.
Pîine integrală, iar la final un pahar de vin roşu desert bine frapat în care punem felii de măr şi cubuleţe din ananasul rămas şi un strop de Fanta lemnon. Şpriţ uşor care merge foarte bine şi înainte de masă.
Dacă reţeta te stresează, asta e!