Ouă la expresor

Cât m-am bucurat că vin caii de iarbă şi o calcă în copitele lor de flori pe Iarnă. O vruiam dusă şi îngropată, cu gerul ei nesuferit şi cu serile mult prea lungi. Dar acum, când iată nechezatul ca o muzichie se aude de pe dealurile cu încă strai de zăpadă în spinare, îmi vine să îmi iau cuvântul înapoi. Mi-ar mai trebui măcar două săptămâni de iarnă glorioasă cu nea adâncă şi fulgi mari cât golumbii.

Că îmi vine preţios în vizită nepoţelul şi vreau să mă duc la săniuş cu el, în locurile pe care le-am ochit din vreme şi pentru care am pregătit duios câte o poveste.
Codrul de stejar cu inimă roşie în care ghiduş şi obraznic din calea afară, sălăşluieşte Statupalmăbarbacotcalarepeojumatatedeiepureschiop, făgetul dintre mestecănişuri unde Făt Frumos l-a prins pe Balaur şi i-a tăiat ultimul dintre cele trei capete, apoi cărarea pe care Ileana Cosânzeana venea la fântână să ia din Apa Vieţii şi lespedea cea mare de gresie neagră pe care stătea să îşi tragă sufletul Zmeul Zmeilor când era fugărit de Greuceanu.
Dar primăvara o să îmi dea poveştile peste cap, nemernica şi neruşinata şi degeaba am frecat sania cea mare cu şmirghel o seară întreagă şi i-am uns tălpicii cu untură de la porcul pus în canta de pleu.
Va trebui să încropesc alte istorii, pe lângă casă şi să îmi duc nepotul să se cunoască cu urzicile din fundul grădinii şi cu răii de ghiocei care au năpădit straturile.
Şi fiindcă acum e mărişor am să-l iau cu mine la bucătărie să îl învăţ cum se prinde de masă Masina de Tocat Carne. Că toţi copii iubesc Maşinile de Tocat Carne, mai ales dacă le dai o şurubelniţă, un patent şi îi laşi să le facă în bucăţi. Aşa am pierdut eu şi am rătăcit multe cuţite de tocat, pe care mai apoi Taica le înlocuia cu altele cumpărate de la fierărie.
Şi mai am de gând să îl învăţ să frigă ouă ca prim fel de mâncare despre care trebuie să ştie.
Şi fiindcă am primit de la prietenul Jacktel din Germania o reţetă de ouă gătite cu maşina de făcut expresso, am să prepar cu el micul dejun aşa cum vă învăţ şi pe voi acuma.
Trebuie în primul rând să ai un expresor la îndemână, maşina aia italienească de la care printr-o lulea din lateral, iese abur supt presiune. De obicei este folosită pentru a face spumă de lapte, la prepararea rapidă a unui ceai ori pentru încălzirea lichidelor dintre care cel mai bun e vinul cu zahăr, lămâie şi scorţişoară.
Astăzi expresorul o să ne dea o omletă cremoasă şi bună ca prima zi de primăvară.
Deci luaţi

Câteva ouă proaspete, sare, piper, boia şi dacă aveţi pensie mare ca mine şi vă permiteţi, un caşcaval de calitate. Eu am un sortiment afumat primit cadou de la ciobanul care când vine din vâlcea, trage la mine să bem răchie.

Vă mai trebuie un bol, ori o simplă cană din bufet.

Spargeţi în ea un ou...

...ba nu, două să fie treaba bună şi masa bogată.

Sare, piper, boia, începe să se îngroaşe treaba.

Adăugaţi caşcaval...

Şi bateţi bine cu furculiţa

Introduceţi luleaua expresorului în cană şi daţi drumul la aburul supt presiune

În zece secunde ouăle se încheagă, caşcavalul se topeşte şi toată bucătăria se umple de o aromă fantastică

Şi ca printr-o vrăjitorie în cană a apărut o omletă pufoasă şi cremoasă cu gustul caşcavalului viu în masa ei.
V-am convins?
Puteţi să folosiţi tot felul de combinaţii în ceaşca voastră, important este să aveţi abur fierbinte în lulea şi ouă proaspete. Şi o foame de lup ca a mea.