Încheiată la toţi nasturii Iarna, a plecat în vânzoleală, cu nămeţii ei cu tot şi cu viforul strecurat pe supt uşi. Bate cu degete de gheaţă în geam şi acolo unde atinge unghia ei, cresc flori fantastice. Iar eu, la gura sobei, ascult vrăjit povestea pe care mi-o murmură focul. Miroase la mine a portocală cu miez de parfum şi a ace de brad căzute din pomul de Crăciun. Şi mai un miros dulce de inimă de scorţişoară de la plăcinta cea cu mere. Intru în noul an melancolic şi cu cerul gurii binecuvântat. S-au cam dus bunătăţile pe care le-a cărat Revelionul în braţe pe masa mea aşa că o să trec la bucătărie să mai încropesc o cină din cele ale iernii şi să deschid anul cu voie bună.
Şi iată ce am să fac:
Mai întâi pun să fiarbă un litru de lapte la foc mic ca să nu dea pe dinafară. Iar din jumătatea de mămligă rămasă de la cina de aseară o să tai pătrate mici pe care să le călesc în unt sărat. Şi doar aşa, ca să prindă puţină faţă în tigaie, apoi o să torn peste ele laptele clocotit. Şi când începe să bolborosească o fiertură mai fără obraz, mai fără noimă, o să sparg acolo trei ouă ca să închege scrobul ăsta. Şi se face aşa o pastă cu clonţuri arămii de mămăligă în ea. Şi peste şi pe deaupra, când o aşez în farfurie, o să rad brânză din belşug ca să se facă moviliţă.
Iaca-tă o încropeală de stână, şi să laşi deoparte cele cărnuri şi afumături, că prea te-ai înfruptat cu ele şi o să-ţi superi stomacul din calea afară. Şi nici mirodenii urduroase, piper, boia sau cimbru să nu dai peste mâncare, să o laşi aşa cu gustul ei de mămăligă uşor afumată, de lapte curat din uger şi ou nevinovat furat de supt găină. Iar cele băuturi beţivăneşti să piară acuma, merge un ceai de iasomie îndulcit cu miere şi dres cu feliuţe de lămâie. Şi un măr domnesc pe care să îl tai cu briceguţul în faţa focului şi să îl ronţăi felie cu felie. Şi iaca iarna o să dezbumbe în faţa ta şi mai un picuţ şi se face iarăşi primăvară în ţara noastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu