Ce vreau să spun
Scriu furios şi tandru de o viaţă întreagă.
Nu ştiu de unde vine scrisul, cum mă umplu de cuvinte, de oameni şi de întâmplări.
Ştiu doar că se adună, se tot adună, şi când mă fac atât de greu, fiindcă toată fiinţa mi-e plină de scris, de lucruri gata scrise, mă aşez la masă şi mă revărs.
Şi după aceea mă simt atât de uşor şi parcă zbor şi parcă plutesc şi parcă am aripe de înger.
Aşa stă treaba cu scrisul.
Întodeauna am avut grijă de scrierile mele, ca un tată de copii săi.
Şi întodeauna am fost mistuit de întrebarea, care este mesajul pe care vreau să îl transmit cititorului,fiindcă o proză fără mesaj e ca un ou fără gălbenuş.
Doar americanii din winsconsin mănâncă omlete dietetice din albuş frecat cu sare iodat.
O mâncare fără nici un Dumnezeu.
Mesajul în cazul acestui volum de proze este unul profund egoist.
Vreau să anunţ lumea că exist.
Vreau ca cititorul să afle că undeva într-un capăt de Românie trăieşte un om bolnav de scriere şi care moare şi învie prin scris de atât de multe ori încât a devenit nemuritor…
Şi nimic…
Un comentariu:
Nu eşti deloc egoist pentru că împarţi cu noi scrieri care ne merg la suflet. Un egoist le-ar ţine numai pentru el.
Trimiteți un comentariu