La masă la Ileana Cosânzeana

Doamne, cum m-a prins iarna în braţele ei reci de zăpadă.
Plumbul din ceruri mi-a coborât în trup şi mă fac greu ca o piatră pe care cineva a aruncat-o în trecutul cel legănat de poveşti. Nu am putere să mai trag după mine atâtea gânduri care mă bântuie şi le azvârlu ca pe nişte haine vechi, îmbrac doar un strai de cuvinte şi încerc să îmi închipui cum ies muguri noi în coroanele cireşilor din grădină. Dar nici chip să pătrund până în primăvară, iarna statornică se înghesuie să mă ţină strâns. Şi bucătăria mi se pare un loc străin în care nu am mai fost niciodată.
Dar trebuie să mă scutur de toate cele, e din nou vremea să aprind focurile cele mari şi să pun şi să chinui cărnurile în tigăi, să stârnesc oalele mari ca pântecele de balenă şi să frământ colaci şi pogace pentru hoarda de guri flămânde ce aşteaptă să le dau bunătăţi.
Am să fac sosuri fine cu lumină de martie în ele, fripturi delicate cu arome de aprilie şi supe văratece ca la masa de nuntă a Ilenei Cosânzene cu Făt Frumos.
Nu ştiţi voi aceste reţete străvechi pe care le ţinea închise în cufărul ei Baba Cloanţa Cotoroanţa, dar eu am pus mâna pe ele fiindcă m-au ajutat Barbă Cot şi Piticot, care şi ei sunt mari mâncăi şi lacomi nevoie mare.
Dar uite cum mi-a fugit de repede iarna din suflet şi simt miros reavăn de glie şi de mugure proaspăt aşa că îmi sufulc mânecile şi să vă învăţ şi pe voi din ladă de la Cloanţa Cotoroanţa:

Sos de mere pentru fripturi:

Câteva mere roşii cu carnea sănătoasă, să le razi pe răzătoare, dar dezbrăcate de coaja lor apoi să le pui să fiarbă în apă cu zeamă de lămâie. Şi le trebuie cam zece minute merelor să se înmoaie bine şi să se piardă în fiertură.Iar la urmă să le tragi la o parte şi dacă s-au răcit puţintel,, să pui smântână groasă şi proaspătă şi să o baţi bine ca să se facă o pastă la tine în oală. Şi să mai pui unt topit şi să dregi cu sare piper şi mai o lingură de miere. Dacă mai storci şi o lămâie, o să îţi iasă sosul exact aşa cum trebuie. Fin, dulceag şi acrişor să se îmbine de minune cu fripturile pline de must, care de pe grătar, îţi sar direct în farfurie.

Sos de ţelină

Sosul acesta e bun în vreme de iarnă fiindcă fuge gripa de el de parcă ar alunga-o balaurul cel cu şapte capete:
Şi nu e de loc greu să îl închipui într-o crăticioară. Mai întîi iei ţelina verde, care trăieşte chiar şi acuma supt zăpadă şi o toci mărunt-mărunt la cuţit, până simţi că îţi pică braţele de osteneală. Şi arunci peste ea nişte sare grunjoasă şi doi stropi de piper şi o freci bine pe planşeta de lemn că sarea e aspră şi o mai face să îşi lase sucul ei de smarald. Iar când pui tocătura într-un castron, începi să adaogi ulei, dacă ai de măsline e lux antâia, şi freci ca la maioneză să se facă o pastă plină de miresme. Unii mai adaogă puţin suc de lămâie, dar eu nu te sfătui, decât dacă eşti ahtiat după acreală. Altfel nu.

Friptură de pui mocănesc.

Îi zice aşa fiindcă mocanii de la munte nu suferă pe masă friptură fără un scoc gras, aşa că atunci când le pică în frigare un pui, îl prefac după cum urmează:
Să iei mai multe ciocănele de pui fragede şi să le ungi cu ulei, sare, piper, boia şi cimbru. Iar pe ele să le înveleşti în felii de costiţă afumată, un rând de carne, un rând de grăsime şi să le prinzi cu scobitori pe de lături ca să stea strâns ca un corset de prinţesă. Şi ciocănelele astea le pui într-o tavă, le stropeşti cu vin alb şi piper din nou şi le laşi să se rumenească aşa cum se cade. Au!au! ce bunătate.

Supă de petrecere.

Aicea osteneala e la cumpărături fiindcă trebuie să îţi toceşti opincile alergând prin cele Supermarketuri ca să cumperi tot ce îţi spun eu acuma:
Piept de pui, aripi de curcan, spinare de raţă, pulpe de gâscă, de la vaca cea bătrână o jumătate de rasol iar de la porc o bucată de cotlet cu tot cu os. Şi morcovi, albitură, ţelină rădăcină, doi cartofi şi o gulie.
Şi le pui pe toate la fiert în apă rece, cu boabe de piper, dafin, sare şi doi căţei de usturoi întregi. Şi laşi supa să fiarbă patru ceasuri la foc molcom, numai cât să aburească deasupra. Iar la urmă să o strecori prin pânză deasă ca să fie limpede şi fără pic de grăsime în ea. Şi să faci nişte clătite din ouă multe bătute spumă, amestecate cu unt topit, apă minerală şi doar un stropişor de făină cât să le lege. Iar clătitele astea le tai ca pe tăiţei şi le aşezi în farfurie şi peste ele torni supa fierbinte pe care o blagosloveşti deasupra cu pătrunjel tocat.
Şi iaca ţi-ai încropit o masă, dar să ai grijă să nu dea peste tine Zmeul Zmeilor, că te lasă flămând...