FLORI DE SOC PANE CU SIROP DE BĂGRIN (SALCÂM)

La noi îi cu noroc, fiindcă socul şi băgrinul cresc pe marginea drumului, numa întingi mâna şi culegi, asta dacă nu eşti puturos din calea afară.
Ei, şi dacă ţi-ai umplut straiţa, sau ţi le aduce vre-un precin, că la supermarchet nu le găseşti de cumpărat, te duci frumos acasă în cuhnie (bucătărie) şi te apuci de pregăteală.
Întâi şi întîi, alege florile de soc să fie curate, fără pete, cu bobocii plini de un polen galben. Taie codiţele prea groase că nu-s bune la gust şi asvârle florile într-un vailing (castron mare) unde ai pus apă, o lămâie stoarsă şi un baton de scorţişoară. Să nu pui scorţişoară pisată că îţi iese îmbucătura amară.
Şi cât or sta ele acolo vre-o trei ceas, ca să se învie bine, tu poţi să faci o litră de sirop de flori de băgrin.
Pentru asta, faci ca la orice sirop: patru sute de grame de petale de salcâm, da vezi să fie cu staminele lor de unde îşi fură mierea albinele, şase sute de grame de ţucăr (zahăr) două sute de mililitri de apă şi o ţâră zeamă de lămâie.
Şi fierbi şi cureţi zahărul de pe deasupra şi mai filtrezi la urmă şi îţi iese un sirop auriu cu gust de miere, care poţi şi să îl întingi pe pită cu unt şi să-l mănânci dimineaţa la fruştiuc (dejun).
Şi dacă ai gătat, scoate florile de soc din apa aia, le dai prin făină şi prin ou bătut şi iar prin făină şi să le frigi în ulei adânc în raină (cratiţă).
Şi când le pui să se stoarcă pe hârtie pe un blid, presură-le cu zahăr vaniliat şi mai cu scorţişoară.
Şi atunci le serveşti la farfurie cu sirop de băgrin deasupra, mai pune neşte căpşune şi o lingură de îngheţată de vanilie şi o să mânci ca belferul. Tot lucru curat din Banat!